Ingeniozitatea comercianţilor depăşeşte întotdeauna orice aşteptare. Ei propun consumatorilor tot felul de produse, create cu un singur scop: să se vândă. Apoi, vedem noi ce facem cu ele… Vă prezentăm o serie de obiecte având un extrem de înalt grad de utilitate alternativă.
Ca la o paradă a modei, începem printr-un excelent „mini aspirator pentru tastatura calculatorului”. De ce să luaţi tastatura, s-o întoarceţi pe dos şi s-o scuturaţi manual, când o puteţi curăţa cu acest dispozitiv? Dar nu uitaţi să cumpăraţi şi baterii!
Nu vă împăcaţi cu aspiratorul fără fir? Dar există şi cu fir! Şi scăpaţi şi de baterii! Îl puteţi folosi şi la curăţarea biroului, dacă n-aveţi la îndemână o cârpă! (din bg. kărpa, scr. krpa.). Să nu mai vorbim că are un design retro, din anii 50! Iată-l:
Dacă lucraţi la gherghef, sau poate citiţi, vă prezentăm o variată gamă de lupe. Ce noroc, toate măresc imaginea! Observaţi, în textul explicativ, cât de dificilă a devenit limba română … „puteţi urmării”, dar e „comodă pentru a citi”. Pe când un dispozitiv de numărat litera „i” ?
Dacă vă lipseau 5 mm din lupa de mai sus, iată-i în cea de mai jos. Acum puteţi citi pe toată lăţimea ziarului, câteva rânduri din mai multe coloane deodată! Numai înţelegeţi odată că trebuie să cumpăraţi o lupă!
Aveţi mâinile ocupate, dar gâtul liber? Iată lupa ideală:
Dacă vreţi să consultaţi meniul la restaurant, scoateţi frumuşel din poşetă această lupă portabilă. Sperăm să nimeriţi tasta on/off:
Aţi rămas fără baterii la lupă? Iată o lupă la priză. Este utilă şi pentru cei care au un hobby, nu doar pentru cusut, după cum suntem informaţi. Mulţi medici au ca hobby să interpreteze muzică clasică. Nu eşti sigur unde este “do” de sus? Îl găseşti imediat cu lupa.
În textul de mai sus am neglijat situaţia în care medicul are ca hobby vioara. Când cântă la vioară, interpretul se mişcă prin cameră, se apleacă, se cufundă în cutia instrumentului, transportat de vraja muzicii. Cum să te descurci, căutându-l pe “do” de sus, cu o lupă băgată în priză? Doar firul are o lungime fixă! În acest caz, nota căutată se identifică folosind această comodă vizieră cu 4 lentile. Nu mai vorbim de preţ, e puţin mai scumpă decât un kilogram de sacîz! În plus, violonistul capătă şi un aer mai vânjos, realizându-se astfel o frumoasă formă de solidaritate socială între medici, violonişti şi sudori.
Un alt ajutor, dacă ne ocupăm de hobbyurile preferate (cum spune textul. Atenţie: nu garantăm funcţionarea pentru hobbyurile nepreferate!). Aceste lentile nu doar sunt exact ca o lupă, dar, când nu mai avem nevoie de ele, se pot ridica! Aţi crezut, desigur, că odată puse pe ochelari, acolo rămân …
Greu era să deschizi o conservă cu briceagul! Dar iată că au apărut conserve cu inel. Bagi degetul şi tragi. Dar dacă şi aşa ţi-e greu, iată un instrument de înlocuit degetul. Şi profităm de pauză pentru a sesiza Academia Română (ştiţi, cei cu „â” în loc de „î”) de necesitatea aducerii la zi a ortografiei limbii române. Sesizarea noastră se bazează pe regula de mult acceptată că frecvenţa utilizării generează regula. Ne referim la marcarea accentului într-un cuvânt prin dublarea vocalei accentuate. De exemplu, în textul de mai jos, citim: „fără a vă stropii”, iar astfel de exemple sunt nenumărate …
Din aceeaşi gamă a instrumentelor gândite să ne scutească de efort inutil, vă prezentăm scărpiniciul. Te gâdilă pe omoplat? Te duci în debara, scoţi scărpiniciul şi-l aplici pe locul respectiv (nu uitaţi să efectuaţi mişcări de sus în jos, sau invers, până la dispariţia senzaţiei neplăcute). Te gâdilă mai jos, spre şale? Desfaci bara telescopică şi procedezi ca mai sus. Fără niciun efort! Dar, atenţie: uneori acest instrument nu-i în debara, ci în geantă sau în buzunar, pentru a-l avea la îndemână în vreo şedinţă la Minister, la o negociere de contract într-o corporaţie … Te apucă gâdiliciul? Scoţi iute scărpiniciul şi, discret, fără nici un ajutor, îţi asiguri liniştea şi concentrarea necesare într-o astfel de solemnă situaţie.
Sunteţi în gădina casei de vacanţă … puneţi fripturile pe grătar … şi berea la rece … Focul de mangal vă face feste, nu-i suficient de tare. Vreţi să-l înteţiţi şi căutaţi un carton, o bucată de tablă, o coajă de copac, ceva acolo! Şi nu găsiţi nimic potrivit! Ce faceţi atunci este să aplicaţi soluţia fantastică pentru a „înteţii” (Academia, mă auziţi?!) focul cu un simplu ventilator, pe care, mare mirare, puteţi să-l îndreptaţi oriunde doriţi! Dacă, în graba plecării, aţi uitat să-i cumpăraţi bateria, daţi cu el în sus şi-n jos, repede-repede, tot e ceva …
Este un lucru ştiut că ponoasele fumatului sunt nenumărate. Să ne gândim, de exemplu, la mormanele de scrum de ţigară printre care pietonii îşi croiesc cu greu drum pe trotuare. Şi asta pentru că (pentru a folosi o expresie dragă astăzi) noi, fumătorii, am ieşit afară din clădirea unde avem serviciul pentru a savura o ţigară (pentru că un câştig al democraţiei noastre este dreptul de a nu putea fuma nici în hotel, nici în restaurant, nici în birou, nici pe culoar…). Ei bine, dragi pietoni, viaţa dvs. se va îmbunătăţi considerabil de când s-a inventat scrumiera personală, pe care fumătorul o poate purta oriunde ! Un mister totuşi rămâne: ce facem când se umple?
Doamne, ce distrată eşti! Ai schimbat şapte poşete pentru şapte culori de pantofi şi nu mai ştii unde sunt cheile! Dar ştii să fluieri, în schimb. Deci fluieri şi brelocul răspunde făcând „Bib! Bip!”, ca sputnikul sovietic. Poţi fluiera Mahler sau Stockhausen, Mozart sau Locatelli, Vali Vijelie sau corul vânătorilor de Weber, brelocul răspunde! Poţi fluiera cu buzele, cu degetele băgate-n gură sau din fluier (de cioban, de arbitru, de polilţist, nu contează), din caval, blockflote, oboi, corn englez, frunză, a pagubă, a jale, a bună dispoziţie – brelocul răspunde! Dar ce te faci dacă nu ştii să fluieri ?!
Deci ai rătăcit cheile cu brelocul care răspunde la fluier, dar nu ştii să fluieri. Este şi acesta un caz posibil. Vrei să închizi uşa, că, uite, s-a făcut târziu şi până la teatru faci o jumătate de oră, dar unde-or fi cheile alea ?! Parcă au intrat în pământ! Soluţia este foarte simplă: scoţi brelocul pentru chei cu înregistrare vocală şi asculţi mesajul înregistrat de tine mai devreme: „am uitat cheile în baie, când am avut o urgenţă, ce naiba are fermoarul ăsta!”. Minunat instrument, pe lângă faptul că este de CULOARE NEAGRĂ! (oamenii de ştiinţă au constatat că un astfel de breloc de culoare albastră este total nefuncţional).
Ştim: rănile de pe degetele dvs. bandajate sunt cauzate de feliile de pâine fierbinţi, când le scoateţi din prăjitorul electric. Nu v-aţi gândit vreodată să folosiţi o furculiţă, un cuţit cu vârf … Iar zilele de concediu medical acordate pentru oblojirea arsurilor, adunate la nivelul ţării, constituie o uriaşă pagubă pentru economia naţională. De aceea trebuie să folosiţi acest cleşte cu magneţi pentru pâine toast! După cum ştim din clasa a IX-a, magnetul atrage fierul. Dacă folosiţi pâine cu adaos de fier, şpan, sârmă, cuie, etc., atunci veţi avea satisfacţie deplină. Dacă nu, vă puteţi consola atârnând cleştele cu magneţi de orice obiect metalic, după cum citim în prezentare. Dacă nu se prinde pe pisălniţa de bronz sau pe ceasul de aur al bunicului, să ştiţi că nu sunt obiecte de metal!
Continuăm lecţia de fizică cu „magnetul”, partea a II-a. Iată un instrument pentru pasionaţii magnetismului. Este de neînlocuit dacă sunteţi la Roma, pe marginea fântânii Trevi, în care turiştii aruncă monezi. Dar la fel de util este în atelierul de reparaţii auto: eşti sub maşină şi-ţi trebuie cheia de 28; atunci, „acest braţ telescopic cu magnet este soluţia”. Sau eşti dentist şi ţi-a scăpat cleştele, pacientul se zbate, îl ţii cu o mână de gât, iar cu cealaltă, manevrând subtil braţul telescopic, recuperezi instrumentul. Sau eşti condus în viaţă de convingerea intimă că nimic nu merită nici un efort: nu merită să te apleci după chei, au căzut, treaba lor. Ţi-ar fi bun acest magnet telescopic, dar aştepţi versiunea îmbunătăţită, cu motoraş care extinde singur braţul. O fi cu bateria inclusă? Muieţi ţi-s posmagii?
În fine, vă prezentăm pledul cu buzunare: unul extern, altul intern. În cel extern puteţi ţine revistele şi telecomenzile preferate, în cel intern picioare. Bune ar fi fost încă două buzunare, unul pentru mâini şi altul pentru cap … Fie cât o fi de frig, eu la televizor nu renunţ: mă înfăşor în pledul ideal, îmi pun în buzunarul de pe burtă telecomenzile, revistele, ceaiul, papucii, ţigările, pechinezul, şi mă uit la emisiunile preferate: „Ştirile de la ora 5”, „În puii mei” sau „Manelomania”. Pentru că, nu-i aşa, arta merită sacrificii! E drept că odată l-am luat în călătorie, pe post de pernuţă, dar am uitat în buzunar telecomenzile; ca urmare, am necăjit doi oameni: pe mine, care m-am trezit cu capul plin de cucuie, şi pe bărbatu-meu, care n-a putut vedea finala Ligii europene de fotbal. Cucuiele au apărut când m-am întors.
