În Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 citim : « Art. 25. – Preţurile şi tarifele trebuie indicate în mod vizibil şi într-o formă neechivocă, uşor de citit. ». Haideţi să vedem ce se întâmplă în realitate. Consumatorul român primeşte factura emisă de ENEL. El se uită cât are de plătit. Şi vede aşa :
Şi se întreabă : 88 de lei şi 42 de bani ? Adică în loc de virgulă, au pus punct?
Să nu ne jucăm cu punctul şi virgula, mai ales când este vorba de bani. Cu toate astea, multe documente emise de diverşi agenţi economici au trecut pe moda englezească, iar publicul s-a cam obişnuit să convertească sumele pe româneşte.
Dar uneori obişnuinţa asta poate face feste. În « Evenimentul Zilei » din 15 iulie citim o filipică de d-l H.-R. Patapievici împotriva modului cum se cheltuiesc banii publici :
Deci un dig de 1.470 km (pe româneşte : o mie patru sute şaptezeci). Dar tot în « Evenimentul Zilei din 13 iulie 2010 citim:
Adică digul avea 1,470 km (pe româneşte: 1 km şi 470 m). Iar pentru softiştii care au realizat programul de facturare de la ENEL, avem o recomandare din străvechiul limbaj de programare COBOL: “decimal point is comma” (if you know what I mean).
