Citim în Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992, art. 20 alin.(5): “Toate informaţiile privitoare la produsele şi serviciile oferite consumatorilor, documentele însoţitoare, inclusiv cele referitoare la informaţiile privind securitatea produsului şi instrucţiunile de utilizare, precum şi contractele, inclusiv cele preformulate, trebuie să fie scrise în limba română, indiferent de ţara de origine a acestora, fără a exclude prezentarea acestora şi în alte limbi.”
După care citim în PROTV MAGAZIN nr. 18, mai 2010:
Ca urmare, ce deducem noi? Noi deducem că ori publicaţia apare în SUA, ori că redactorilor nu le pasă de consumatorul român. Da’ dacă nu apare în România, ce înseamnă “Eu când vreau să fluier, fluier”? Şi recităm duios: Our language is a treasure/ In the abbyss deeply burried …
