Consumatorii de energie. O privire europeană

Contextul general

Strategia Comisiei Europene pentru o Uniune Energetică, adoptată anul acesta, are ca ţintă să ofere consumatorilor europeni o energie sigură, sustenabilă, competitivă şi uşor de obţinut. Se urmăreşte ca cetăţenii europeni să deţină controlul în ceea ce priveşte consumul de energie, să beneficieze de noile tehnologii care îi ajută să diminueze costurile, şi să participe activ pe piaţă, iar consumatorii vulnerabili să fie protejaţi.

Într-o comunicare a Comisiei de la mijlocul acestui an se insistă asupra nevoii de a pune consumatorii în centrul sistemului energetic. În cele ce urmează vom prezenta aspectele esenţiale din acest text, în contextul preocupărilor pentru siguranţa consumatorilor de energie din ţara noastră.

Astfel, comunicarea constată că cetățenii încă sunt împiedicaţi să joace un rol important în acest sistem energetic. Ca urmare, Comisia a solicitat efectuarea unor studii aprofundate de piaţă, pentru a obţine explicaţii detaliate privind problemele cu care se confruntă consumatorii în privinţa sistemului energetic.

Constatări

O primă constatare se referă la faptul că lipsa unui climat concurenţial persistă în multe dintre statele membre ale Uniunii Europene, din cauza faptului că preţurile sunt reglementate de stat. Acest lucru are un impact asupra consumatorilor, deoarece astfel lipsesc motivele pentru promovarea eficienţei, odată cu lipsa de alternativă a consumatorilor de a se aproviziona de la alt furnizor. Chiar şi în statele membre unde piaţa a fost liberalizată, ca rezultat al legislaţiei europene, concurenţa este adeseori slabă, preţurile sunt mari, iar consumatorii rămân pasivi şi manifestă un nivel scăzut de încredere în furnizorii de energie.

Tot mai mulţi consumatori trebuie să facă faţă pauperităţii energetice, tot mai mulţi consumatori intră în categoria persoanelor vulnerabile, ca rezultat al schimbărilor de pe piaţa energetică. Facturile cresc, pe când veniturile stagnează sau chiar se reduc. Structura facturilor se schimbă în funcţie de majorările de impozite, taxe sau costuri fixe, precum taxele de transport în reţea. Acestea au dus la probleme de acces la energie pentru mai mulţi consumatori, pentru că aceste costuri nu pot fi eliminate, indiferent de câtă energie se utilizează. Consumatorii adesea plătesc mai mult decât ar trebui pentru energia folosită, chiar şi când fac eforturi să consume mai puţin sau chiar când au posibilitatea să schimbe furnizorul. Este nevoie de soluţii concrete pentru a distribui într-un mod mai echitabil aceste costuri.

Din nefericire, situaţia curentă de pe piaţă nu încurajează un comportament care urmăreşte eficienţa energetică, în ciuda economiilor considerabile care se pot face prin reducerea consumului. Utilizatorii nu au capacitatea să ia măsurile potrivite, sau nu ştiu de existenţa alternativelor de pe piaţă.

Pauperitatea energetică şi consumatorii vulnerabili

Vulnerabilitatea consumatorilor de energie este foarte diversă. Ea depinde de circumstanţele individuale, de nevoile personale – de termen scurt sau lung - , de comportamentul actorilor de pe piaţă, dar şi de existenţa barierelor în calea accesului la o energie ieftină, sau chiar la informaţii şi consiliere.

Majoritatea statelor membre ale UE au definit conceptul de „consumator vulnerabil” fie în mod explicit, fie implicit. Definiţia, în general, se referă la persoanele şi gospodăriile care sunt supuse riscului de pauperitate energetică, dar şi la un grup mai mare de consumatori care pot fi dezavantajaţi când cumpără energie de pe piaţă.

Cu toate acestea, mai puţin de o treime din statele membre au recunoscut în mod explicit conceptul de pauperitate energetică şi, ca atare, s-au referit la această problemă când au abordat strategia de protecţie a consumatorilor.

În acest context, este important de precizat că APC România a participat în noiembrie 2015, în aula Academiei Române, la prezentarea oficială a studiului "Eficiența energetică — prioritate națională pentru reducerea sărăciei energetice, creșterea calității vieții și siguranța consumatorilor de energie”, lucrare realizată de Institutul de Cercetare a Calității Vieții și Institutul de Sociologie, din cadrul Academiei Române, la solicitarea Departamentului pentru eficiență energetică din cadrul Autorităţii Naţionale de Reglementare în domeniul Energiei.

Studiul a atras atenţia asupra unui nou tip de consumator vulnerabil, şi anume cel definit de conceptul de „sărăcie energetică”; este vorba despre consumatorul casnic care nu poate să achite cheltuielile privind consumul de energie, în primul rând cea termică.

Autorii studiului propun completarea drepturilor fundamentale ale omului cu dreptul de a avea acces la energie. Cu privire la acest aspect, APC România susţine această propunere, întrucât ea se circumscrie dreptului de a avea acces la pieţe care asigură o gamă variată de produse şi servicii de calitate, aşa cum este prevăzut în art. 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992.

De asemenea, studiul a scos în evidență faptul că, în cazul consumului casnic de energie, diseminarea susţinută a beneficiilor către consumatorii vulnerabili, rezultate din schimbările eficiente din punct de vedere energetic, reprezintă o condiție necesară asigurării unui standard decent de viaţă cerut de contextul european, protecţia consumatorului casnic de energie ca o componentă a securităţii naţionale fiind parte a drepturilor omului.

În final, autorii studiului arată că, pentru ca aceste obiective să poată fi realizate, trebuie promovată cultura eficienţei energetice, bazată pe responsabilizarea tuturor formelor de consum, precum și repoziționarea consumatorului final în centrul viitoarelor strategii și planuri de acțiune.

Revenind la materialele elaborate de Comisia Europeană, acestea arată că, în general, măsurile luate pentru protecţia consumatorilor vulnerabili de pe piaţa energetică se grupează în patru categorii:

  • Intervenţie financiară: statul suportă o parte a facturii. Este o intervenţie cu orizont de timp scurt.

  • Protecţie adiţională a consumatorilor: este vorba de măsuri specifice care oferă protecţie pentru consumatorii de pe piaţa energetică.

  • Eficienţă energetică: programe care urmăresc îmbunătăţirea eficienţei energetice a clădirilor sau ale aparatelor menajere. Într-adevăr, constatăm existenţa în ţara noastră a programelor desfăşurate pentru reabilitarea termică a blocurilor, deşi activităţile au scăzut mult în anul curent; acest lucru este greu de înţeles, în condiţiile în care România mai are mult până să utilizeze integral fondurile puse la dispoziţie de UE.

  • Informare şi conştientizare: aceste măsuri îmbunătăţesc înţelegerea de către consumatori a drepturilor de care dispun, precum şi a informaţiilor privind preţurile de pe piaţă sau despre mijloacele de a economisi cantitatea de energie folosită. 

Cercetarea întreprinsă de Comisia Europeană constată că peste 40% din statele membre folosesc măsuri de intervenţie financiară ca principal mijloc de sprijinire a consumatorilor vulnerabili. Multe state folosesc sistemul de protecţie socială pentru a identifica persoanele care se califică pentru a primi sprijin şi pentru a distribui plăţile. În Croaţia, Slovenia, Ungaria şi România un procent de 17-20% dintre cei intervievaţi au răspuns ca au avut dificultăţi în plata la termen a facturilor cu energia. Această categorie reprezintă doar 5% în Olanda şi Suedia.

Trei dimensiuni ale vulnerabilităţii

În relaţiile de pe piaţă dintre consumatori şi furnizori se constată trei dimensiuni ale vulnerabilităţii consumatorilor. Ele se referă la consumatori care 1) au dificultăţi să obţină sau să înţeleagă informaţiile; 2) nu au reuşit să cumpere produsele necesare; 3) au fost supuşi într-o mai mare măsură practicilor comerciale existente pe piaţă.

1) Dificultăţi în informare

Vulnerabilitatea consumatorilor poate fi cauzată de faptul că persoanele au dificultăţi să obţină sau să înţeleagă informaţia necesară pentru a se hotărî asupra unei alegeri din ofertă, asupra furnizorului sau a serviciului. Problema conduce la o pierdere a nivelului de trai, deoarece se concretizează în cumpărături nepotrivite, sau chiar lipsa totală a acestora. Dar vulnerabilitatea legată de informaţii se manifestă şi în cazul, frecvent, când furnizorii deţin mai multe informaţii decât consumatorii, şi nu doar atât, ci le şi folosesc în avantajul lor.

2) Imposibilitatea de a achiziţiona

O altă dimensiune a vulnerabilităţii este legată de imposibilitatea ca un consumator să cumpere sau să aleagă produsul potrivit; sau, ca să o facă, trebuie să accepte un efort, cost sau timp disproporţionat de mare.

Măsurile suplimentare de protecţie a consumatorilor vulnerabili sunt dominate de reglementări privind deconectarea de la alimentarea cu energie. În jur de 20% dintre statele membre au adoptat astfel de reglementări. Sunt luate în evidenţă şi alte măsuri, precum informarea clară privind datele de pe factură, sau coduri de conduită adoptate de furnizori, acestea din urmă pe pieţele liberalizate.

Măsurile privind eficienţa energetică, mai ales cele privind reabilitarea termică a blocurilor, sunt partea cea mai importantă din strageria statelor membre privind rezolvarea problemei pauperităţii energetice. Astfel de măsuri au fost adoptate de 30% din statele UE.

Furnizarea de informaţii, care include măsuri referitoare la comparaţiile între preţuri şi la emiterea unor facturi transparente pentru utilizatori, sunt cel mai des întâlnite în statele unde piaţa energetică este liberalizată. Sunt state unde există o puternică mişcare civică privind această piaţă, unde campaniile de conştienizare a consumatorilor sunt cele mai frecvente.

3) Influenţa practicilor comerciale

Vulnerabilitatea consumatorilor poate fi cauzată şi de faptul că ei sunt mai uşor de influenţat de practicile de marketing, care pot crea dezechilibre în relaţiile de pe piaţă.

Factori specifici în vulnerabilitatea consumatorilor

Vom prezenta în continuare mecanismele prin care consumatorii devin vulnerabili şi astfel pot fi exploataţi în cadrul pieţei.

Factori demografici

Analiza acestor caracteristici confirmă că vulnerabilitatea este un concept dinamic şi că anumite grupuri, precum consumatorii în vârstă, pot fi mai vulnerabile. Consumatorii de peste 75 de ani sunt mai reţinuţi atunci când ar trebui să se plângă că au dificultăţi în obţinerea sau chiar în înţelegerea informaţiilor. Totuşi, ei sunt aceia care au probleme mai mari când încearcă să compare ofertele sau să-şi schimbe furnizorul. Ei fac mai greu alegerea unei oferte avantajoase şi sunt mai uşor de influenţat de publicitate şi diverse tehnici de marketing. Pe de altă parte, consumatorii tineri, de sub 34 de ani, fac mai rar investigaţii în care compară preţurile. Cei care locuiesc în zone mai puţin populate se plâng mai rar de problemele privind comparaţia ofertelor. În ce priveşte consumatorii cu pregătire şcolară elementară, rezultatele sunt amestecate. Pe de o parte ei spun că au puţine probleme când compară ofertele, dar pe de altă parte sunt mai puţin capabili să selecteze oferta cea mai avantajoasă de pe piaţă. Acesta este, probabil, un semn de încredere exagerată în sine, fapt care îi face să supraevalueze acurateţea judecăţilor. O altă explicaţie poate fi aceea că ei se bazează mai mult pe rezultatul întâmplării, în loc să analizeze atent ofertele.

Factori comportamentali

Aceştia se referă la comportamentul consumatorilor care fac parte din diverse grupuri sociale, cu toţii dând uneori dovadă de idei preconcepute, de preferinţă pentru alegeri făcute la întâmplare, sau de lipsă de informare. Astfel, consumatorii impulsivi se bazează mai mult decât alţii pe reclamele comercianţilor, atunci când compară ofertele; ei nu recunosc că au probleme când fac aceste comparaţii şi că nu fac întotdeauna cea mai bună alegere. Cei care admit uşor riscurile, în schimb, informează mai frecvent despre faptul că au probleme în etapa de comparare a ofertelor. Consumatorii care deţin cunoştinţe diverse, precum cei care ştiu definiţia kWh, sunt mai exigenţi când compară diversele oferte. În schimb, cei care au uşurinţă în efectuarea de calcule, fac mai uşor comparaţii între diversele tipuri de tarife şi servicii.

Factori generaţi de funcţionarea pieţei

Aceşti factori se referă la probleme de informare, cum sunt consumatorii care nu au suficiente informaţii ca să facă decizii în cunoştinţă de cauză, sau probleme de concurenţă, unde natura concurenţei poate duce la consumatori vulnerabili. Consumatorii care nu au fost capabili să citească anumite paragrafe datorită literelor extrem de mici au avut dificultăţi mai mari când au încercat să compare ofertele. Totodată, consumatorii care nu obişnuiesc să compare produsele au avut mai multe probleme când au încercat să schimbe furnizorul de energie. Ei sunt aceia care nu cunosc termenii din contract, care nu citesc datele din factură – sau consideră că este complicată.

Factori legaţi de acces

Aceştia se referă la mecanismele prin care consumatorii sunt împiedicaţi să aibă acces la pieţe, bunuri şi servicii. Cei mai evidenţi sunt prezenţi în mediul on-line. S-a constatat că cetățenii cu activităţi pe internet, prin care compară preţurile, s-au plâns mai mult că au probleme la astfel de comparaţii, sunt deci mai exigenţi. În schimb, utilizatorii internetului care folosesc on-line banking şi reţele sociale se bazează mai mult pe reclame, atunci când compară ofertele.

Factori de situaţie

Aceşti factori se referă la mecanismele prin care situaţia curentă a consumatorului îl plasează într-o poziţie vulnerabilă. Este vorba de persoanele care sunt divorţate, separate sau sunt văduve, toţi aceştia fiind mai puţin interesaţi să compare contractele de la furnizorii de energie.

PozaCostel_Stanciu

„Toate cele de mai sus arată necesitatea adoptării de acţiuni menite să se concentreze pe problemele consumatorilor de energie. Este ceea ce şi face APC România, care desfăşoară în prezent Campania de informare a consumatorilor despre eficientizarea consumului de energie termică, derulată în parteneriat cu Asociaţia Naţională a Prestatorilor de Servicii de Contorizare şi Calcul al Utilităţilor. Campania îşi propune informarea consumatorilor în contextul Legii nr. 121/2014, care prevede că, în imobilele de tip condominiu racordate la sistemul de alimentare centralizată cu energie termică, este obligatorie montarea, până la 31 decembrie 2016, a contoarelor pentru individualizarea consumurilor de energie pentru încălzire/răcire şi apă caldă la nivelul fiecărui apartament sau spaţiu cu altă destinaţie. În cazul în care utilizarea de contoare individuale nu este fezabilă din punct de vedere tehnic sau nu este eficientă din punctul de vedere al costurilor, este obligatorie montarea repartitoarelor individuale de costuri pe toate corpurile de încălzire din fiecare unitate imobiliară în parte.” a precizat Conf. Univ. Dr. Costel STANCIU, Președinte APC România.

-->

Proiecte

Centrul European al Consumatorilor din RomâniaFii un pacient activBugetul FamilieiTotul despre DAE

Parteneri Media

Antena 1Kanal DEva.ro | Internet la femininSanatatea BuzoianaComunicate de presaLion MentorTomis NewsGradinite BucurestiTatiCool

Facebook

Parteneri

ECC RomaniaComisia EuropeanaBEUCConsumer ChampionA.N.P.C.Uniunea EuropeanaParlamentul EuropeanGrupul Consultativ pentru servicii financiare nebancareTrusted.roSeoMarkFundația Mâine va fi mai bine