BEUC şi automobilele
Dr. Ec. Emil Bojin
Pe 28 noiembrie BEUC a organizat o întâlnire având ca temă evoluţia politicii privind preocupările de mediu generate de automobile, la nivel atât european, cât şi naţional. Asociaţia Pro Consumatori a participat în calitate de membru al BEUC din partea României.
Strategia Comisiei Europene în ce priveşte emisiile de bioxid de carbon ale automobilelor prevede reducerea acestora cu 15% până în 2025 şi cu 30% până în 2030. După cum se ştie din frecventele articole de presă sau din viguroasele acţiuni ale grupărilor ecologiste, bioxidul de carbon este făcut responsabil de încălzirea globală, redenumită „schimbările climatice”; cu alte cuvinte, clima se schimbă datorită activităţilor omeneşti. BEUC a propus ţinte şi mai exigente şi a cerut ca testele să fie efectuate în condiţii reale, şi nu de laborator (fabricanţii susţin că măsurarea emisiilor de carbon în condiţii reale nu sunt elocvente pentru că depind foarte mult de condiţiile de moment, de stilul de şofat ş.a.). BEUC solicită penalizări pentru fabricanţii care nu îndeplinesc limitele impuse. S-a discutat şi despre scandalul maşinilor cu motor Diesel produse de Wolksvagen (care a încercat să înşele măsurătorile), în urma căruia mai multe oraşe europene, mai ales germane, au interzis cu totul circulaţia maşinilor cu motor Diesel, indiferent de marcă. Ca urmare, consumatorii posesori ai acestui tip de automobil s-au găsit într-un dezavantaj financiar neaşteptat şi masiv. Este încă un exemplu care arată cum presiunile ecologice vin în contrast cu interesele consumatorilor. Alte soluţii: acţiunea denumită „retrofit”, prin care consumatorul aduce maşina la atelier, unde fabricantul montează filtre suplimentare. Problema este însă că această operaţie costă în jur de 2000 E. O altă soluţie este prima acordată proprietarului dacă îşi schimbă maşina cu una mai puţin poluantă.
Un interesant punct de vedere a fost prezentat de delegatul firmei Tesla, companie care are ca obiectiv înlocuirea completă a maşinilor clasice cu cele electrice. Firma Tesla a produs deja 500.000 de unităţi, deşi costul uneia este ridicat, de aprox. 40.000 dolari. Se ocupă şi de problema încărcării bateriei, în Europa fiind 3700 staţii de încărcare electrice. Maşina are garanţie de 8 ani, iar bateria ţine 15 ani, fără limită de km parcurşi.
Reprezentantul Asociaţiei germane a consumatorilor a vorbit despre problemele acestora în legătură cu maşinile electrice: se constată o lipsă de informare privind costul de încărcare a bateriei, deoarece acasă este vorba de un contract cu furnizorul, pe când la staţia publică nu există aşa ceva, iar costul este considerabil mai mare. Nu se ştie reţeaua de staţii, nu se ştiu costurile suplimentare, se solicită un singur instrument de încărcare pentru toate reţelele de furnizare a energiei electrice, iar costul să se aplice pe Kwh.
Fundaţia Europeană a Climatului a informat despre posibilităţile de finanţare a proiectelor care iau în considerare problemele discutate mai sus. În acest context, s-a discutat şi despre folosirea maşinii de mai mulţi consumatori (dar nici o vorbă despre alte mijloace de transport, precum bicicleta, scuterul electric, sau transportul în comun; deducem de aici concluzia că, deşi ne aflăm în cadrul unei întruniri a consumatorilor, nu interesul lor a primat, ci cel al mediului înconjurător).
În final, este de reţinut mesajul organizatorilor acestei discuţii: „renunţând la proprietatea privată (asupra maşinilor) se obţin mari beneficii atât pentru consumatori, cât şi pentru climă”. Din punct de vedere politic, acest mesaj este evident unul marxist.
