CESE și învechirea programată a produselor

Dr. Ec. Emil Bojin

Cu dl Jens Henriksson, din partea Asociaţiei Suedeze a Consumatorilor

Cu Dna Evangelia Kekeleki, Vicepreşedinta secţiunii Consumatori din CESE

Comitetul Economic şi Social European – CESE –  este o instituţie cu caracter consultativ, care îşi dă avizul asupra iniţiativelor legislative la nivelul Uniunii Europene, venite atât din partea Comisiei, cât şi a Parlamentului European. CESE a fost creat în 1957, o dată cu celelalte instituţii europene. El reprezintă interesele variatelor segmente din societate: producători, sindicate, consumatori, precum şi grupări cu diverse obiective ca ecologiştii şi altele. 

În data de 30 noiembrie 2018, CESE a organizat, împreună cu BEUC, o dezbatere privind problema învechirii deliberate, programate, a produselor de consum. Este vorba despre suspiciunea că producătorii construiesc bunuri – în general aparate electromenajere –  care au o durată de funcţionare limitată, redusă, astfel obligând consumatorii să cumpere un alt produs.

În 2013, CESE şi-a dat avizul asupra unei iniţiative privind durata de viaţă a produselor şi informarea consumatorilor, solicitând:

-          eliminarea produselor care nu mai funcţionează în mod deliberat (cum sunt unele imprimante/printere),

-          asigurarea unor servicii care pot repara produsele, afişarea duratei de viaţă estimate a produsului,

-          instituirea unui regim consistent de asigurare a garanţiei produselor.

De asemenea, s-au luat în vedere şi implicaţiile asupra mediului, atât prin risipa resurselor naturale, cât şi prin creşterea reziduurilor.

CESE a identificat următoarele forme de învechire a produselor:

-          Învechirea programată în sens strict, care constă în programarea unei durate de viaţă reduse a produsului, la nevoie prin introducerea unui dispozitiv care determină încetarea funcţionării după un număr stabilit de folosiri (imprimantele)

-          Învechirea indirectă, care ţine de imposibilitatea de a repara un produs din cauza faptului că nu se găsesc piesele de schimb necesare (componentele nu se pot schimba, deoarece s-a înlocuit fixarea cu şuruburi prin fixarea prin lipire)

-          Învechirea prin incompatibilitate (un program software care nu mai funcţionează după actualizarea sistemului de operare)

-          Învechirea psihologică, rezultată din campaniile de marketing insistente care urmăresc să inducă în spiritul consumatorului convingerea că produsul său este depăşit (telefoane portabile, tablete).

La rândul său, BEUC a arătat consecinţele acestor practici: pe plan financiar, consumatorii trebuie să-şi înlocuiască produsele mai des decât se aşteptau, iar pe plan ecologic, produsele defecte produc deşeuri şi generează noi presiuni asupra resurselor naturale limitate. Puternica organizaţie belgiană a consumatorilor Tests Achats are o platformă pe internet unde sunt prezentate produsele care se uzează prea repede, unde s-au notat deja 5400 de cazuri în primele 5 luni. Pe de altă parte, producătorii au declarat întotdeauna că nu există nicio dovadă în sensul unei învechiri programate a produselor. Solicitările BEUC sunt similare cu cele exprimate în CESE.

Dl T. Libaert, raportor CESE, a iniţiat dezbaterile, prezentând concluziile studiilor de profil: consumatorii preferă produse durabile şi nu doar „reparabile”.

Dl P. Durand, membru al Parlamentului European, a arătat că îngrijorarea sindicatelor privind reducerea producţiei, dacă produsele rezistă mai mult, se poate rezolva prin creşterea activităţilor de servicii şi reparaţii.

Dna Marie-Paul Benassi, din partea CE, a pledat pentru o economie circulară (în care produsele se reutilizează – vezi hainele second-hand - , se împrumută, sau se folosesc drept materii prime). În acest context, DG Justiţie şi consumatori a făcut un studiu, prin care s-a constatat că oamenii doresc o economie circulară, dar constată că produsele se repară greu, chiar şi în perioada de garanţie, fără a mai aminti şi faptul că sunt puşi în faţa unei calităţi proaste a reparaţiei, ca şi a relaţiilor umane cu personalul de serviciu. Ea a arătat că a crescut numărul maşinilor de spălat care se strică în primii 5 ani de utilizare, iar durata medie de viaţă a scăzut de la 15 ani la 12,5 ani. Mai au fost amintite şi cazurile când consumatorii au plătit pentru piese care de fapt nu au fost schimbate.

Alţi vorbitori (din partea BEUC,ai Comitetului European de Standardizare sau ai CE), au adăugat alte probleme: reparaţiile să poată fi realizate de orice meseriaş, nu doar de atelierele agreate de producător, actualizările (upgrade) de software să nu facă aparatul inutilizabil, necesitatea unor site-uri cu produse uzate prea repede şi altele.

Totuşi, în luările de cuvânt ale reprezentanţilor CE şi BEUC o temă repetată constant a fost protecţia mediului, subliniindu-se frecvent problema păstrării resurselor naturale şi cea a poluării cu deşeuri. Au fost situaţii în care participaţii aveau impresia că sunt în cadrul unei întâlniri a unei grupări ecologiste, şi nu de consumatori. În acest context, este semnificativ să menţionăm recentele tulburări din Franţa (revolta „vestelor galbene” de la începutul lunii decembrie 2018), soldate cu mari pagube materiale, oameni răniţi sau morţi; în afară de istorica propensiune franceză pentru mişcări revoluţionare, cauza acestor tulburări o constituie majorarea cu aprox. 40% a accizelor la motorină. Iar cauza acestei majorări este ataşamentul preşedintelui francez pentru angajamentele luate privind combaterea schimbărilor climatice (se consideră că motoarele Diesel emit prea mult bioxid de carbon, gaz făcut responsabil de încălzirea planetară). Este încă un exemplu privind conflictul dintre obiectivele ecologiste, care impun în ultimă instanţă reducerea creşterii economice, şi cele ale consumatorilor, cei afectaţi de astfel de măsuri.