Green Deal si consumatorii

Dr. Ec. Emil Bojin

Pe 2 aprilie, Biroul European al Uniunilor de Consumatori, organizaţia neguvernamentală care vorbeşte în numele asociaţiilor de profil din ţările UE, a publicat pe site-ul propriu un articol în care aminteşte membrilor săi – printre care se numără şi Asociaţia noastră – că reconstrucţia economiei europene după stingerea pandemiei provocate de virusul binecunoscut se va face împreună cu reluarea programului Green Deal.  Acest program, iniţiat de preşedinta germană a Comisiei Europene, urmăreşte să combată „schimbările climatice”, denumite până nu de mult „încălzirea globală”, iar acum „criza climatică”. Soluţia ar fi reducerea drastică a emisiilor de bioxid de carbon produse de activitatea umană.

În acest context, BEUC a formulat o serie de recomandări pentru Comisia Europeană, cu scopul de a asigura succesul programului Green Deal. În esenţă, trebuie găsite metode pentru a-i convinge pe consumatori să accepte acest program, care le cere să-şi schimbe modul în care trăiesc: ce mănâncă, cum se deplasează şi cum folosesc bunurile.

Conform programului, reducerea schimbărilor climatice se obţine prin reducerea activităţii umane, iar aceasta înseamnă reducerea consumului. Mai concret: reducerea consumului de carne, renunţarea la motoarele cu ardere internă, reducerea consumului de gaze naturale, petrol şi cărbuni, înlocuirea avionului cu trenul sau barca cu pânze, renunţarea la obiectele noi şi înlocuirea lor cu împrumuturi şi reparaţii, renunţarea la termocentrale,  şi multe altele. Toate acestea se pot rezuma la apelul lansat de preşedintele ecologiştilor din Europa: „consumatori, nu cumpăraţi !”

Problema generată de aceste ţinte se poate rezuma la o singură concluzie: fără consum mergem spre sărăcie lucie. Chiar aşa se întâmplă acum, în cazul măsurilor luate pentru restrângerea pandemiei, când oamenii sunt izolaţi în case, când magazine, fabrici şi uzine sunt închise şi când bugetul de stat încearcă să suplinească veniturile pierdute de şomeri şi de agenţii economici. Cei mai loviţi sunt cei care activau în orice loc unde se găseau consumatori. Din cauza interzicerii deplasărilor, preţul petrolului scade vertiginos spre zero.

Faţă de acest program, aprobat şi de Parlamentul European, există şi voci care îi văd şi defectele. Astfel, economistul şef al Băncii Naţionale a României vorbea despre ”costul uriaş al programelor UE de mediu care vor fi implementate în următoarele decenii”.  Un europarlamentar, Cristian Ghinea, s-a pronunţat în câteva articole, din care am reţinut că există riscul ca ţara noastră să rămână blocată într-un nivel de dezvoltare modest, în numele unor idealuri ecologiste: „România este unul dintre statele membre UE care sunt puse în situaţia să renunţe la maşină când ele abia îşi construiau autostradă… Descoperirile de gaze din Marea Neagră … sunt puse sub semnul întrebării. De ce ar investi cineva mulţi bani într-o industrie care trebuie să dispară?”. Cât despre rezultatele acestui program, iată ce aflăm de la acelaşi om politic: „China are în construcţie centrale pe cărbune cât toată capacitatea curentă din UE. Da, aţi citit bine: dacă UE îşi închide toate termocentralele pe cărbune, emisiile din cărbune rămân la fel, doar cu termocentralele noi din China.”

Ce ar fi de făcut, din perspectiva consumatorilor? În primul rând, nu ar trebui, în nici un caz, ca BEUC să sprijine obiectivele Green Deal; cerinţe de genul „consumatorii să-şi schimbe modul de trai” sunt împotriva intereselor acestora; BEUC reprezintă consumatorii, nu activiştii ecologişti. Iar cei în vârstă (ca autorul acestor rânduri) recunosc în astfel de cerinţe vechile sloganuri leniniste care chemau la „construirea omului nou”.

Dar poziţia exprimată în textul de faţă nu are sorţi de izbândă: ea are în faţă un zid de convingeri, nu doar un set de politici. De altfel, aflăm tot de la dl Ghinea, că actualul premier ar fi zis că  „la ora actuală, la Bruxelles este o adevărată religie cu Green Deal şi aproape orice argument încerci să pui în discuţie este respins ab initio“. Aşa că ne găsim în situaţia descrisă în Levantul lui Mircea Cărtărescu:

„Vedem ades acestea, dar să crâcnim nu-i chip:

Mulţi codri se usucă pe chestii de prinţip”.