Recent, Guvernul a adoptat Ordonanța de Urgență 114/2018, care – printre altele – introduce un impozit de 3% pe cifra de afaceri a firmelor de telecomunicații. Ca urmare, consumatorii au fost înştiinţaţi de aceste firme că preţul serviciilor se măreşte. De exemplu, la Vodafone preţul pachetului de servicii creşte cu 0.83 Euro, la Orange preţul creşte cu 1 Euro, UPC îşi informează clienţii că preţul lunar pentru serviciile de televiziune şi internet se majorează cu câte 2,38 Euro (TVA inclus), iar Telekom anunţă că preţul pentru fiecare serviciu fix (voce fixă, internet, TV) şi pentru fiecare abonament mobil va fi majorat cu 0,42 Euro. Scumpiri sunt anunţate şi de compania RCS&RDS.
Este încă o situaţie în care se vede că impozitele şi taxele aplicate agenţilor economici sunt recuperate de aceştia prin majorarea preţului către consumator. Pentru că agentul economic nu face afaceri din filantropie, nu este mânat de frământări faţă de lipsurile resimţite de client; el urmăreşte să câştige mai mult decât cheltuieşte. Dar lucrurile acestea sunt de mult explicate în orice manual de economie. Problema este dacă l-a citit măcar unul dintre autorii Ordonanţei, iar dacă l-a citit, ne întrebăm cum de a primit notă de trecere în anul I de studii... Dar, sigur, abordarea noastră este voit naivă; motivul din spatele noului impozit este nevoia de resurse la bugetul statului, indiferent cine le plăteşte. Şi, ca de obicei, cel mai mult plăteşte consumatorul.
