Viitorul hranei
Dr. Ec. Emil Bojin
În cadrul Adunării Generale BEUC, din mai 2019, a fost organizat un atelier de lucru având ca temă titlul de mai sus. Nevoia de a schimba modul cum ne alimentăm, şi mai ales tipul de alimente, este generată, în opinia factorilor politici europeni citaţi de BEUC, de „provocările prezentului, de la schimbările climatice până la epidemia de obezitate”. Este nevoie de un nou sistem de a se produce alimentele, un sistem „sustenabil”. BEUC însă atrage atenţia că este esenţial ca soluţiile discutate să fie acceptabile pentru toţi consumatorii.
Dacă schimbările climatice sunt un subiect încă în dezbatere, iar savanţii care contestă aportul activităţii umane la încălzirea globală sunt denumiţi de adversari drept „negaţionişti”, cu acelaşi cuvânt folosit pentru cei care neagă crimele Holocaustului, în schimb „epidemia de obezitate” este imposibil de confirmat în numeroase zone, de la satele româneşti şi până la cele africane.
Sunt numeroase elemente care au fost incluse în caracteristicile alimentaţiei noastre. Este vorba despre: preţ, sănătate, mediul înconjurător. Se aduce în prim plan impactul hranei asupra planetei şi se ridică întrebarea dacă consumatorii sunt dispuşi să-şi modifice obişnuinţele de consum pentru protejarea planetei – prin reducerea drastică a consumului de carne şi lactate. Acest aspect porneşte de la convingerea că bioxidul de carbon este un gaz dăunător, care provoacă încălzirea globală; acest gaz este emanat de respiraţia animalelor, ca şi prin funcţiile de excreţie, ca urmare soluţia ar fi reducerea numărului de animale crescute pentru a fi folosite drept hrană. Dacă consumatorii ar mânca mai puţină carne şi lactate, atunci şi fermierii ar creşte mai puţine animale, iar atmosfera planetei s-ar răci. Dar ar exista şi o altă soluţie, şi anume obţinerea proteinelor din insecte sau carne dezvoltată în laborator (sunt cercetări înaintate în acest sens).
O altă chestiune de discutat privind hrana viitorului este preţul „real”, care ar include nu doar costurile de producţie, transport, ambalare, desfacere etc., ci şi efectele asupra mediului, aspectele sociale (muncitorii au fost bine plătiţi? li s-au respectat drepturile sindicale?) şi altele. Întrebarea pusă de BEUC participanţilor la atelierul de lucru este dacă consumatorii ar fi dispuşi să opereze aceste modificări.
În cadrul grupului la care am participat au fost reprezentanţii asociaţiilor de consumatori din Suedia, Norvegia, Marea Britanie, Slovacia, Polonia şi România. Reprezentantul asociaţiei suedeze a făcut o prezentare cu temele de mai sus, din care nu au lipsit referinţele la tânăra Greta Thunberg. Ea este o adolescentă care a iniţiat o campanie mondială a elevilor împotriva autorităţilor care nu au luat suficiente măsuri pentru prevenirea încălzirii globale; ea se declară deprimată de realitate şi îngrozită de viitorul care urmează: deşertificare, inundarea ţărmurilor şi dispariţia de ţări întregi; acţiunea ei constă în greva de vineri a elevilor (ei preferând demonstraţiile în locul şcolii); Greta a fost invitată să vorbească în Parlamentul din Marea Britanie, Austria şi alte ţări. ( În acest context, este util să ne amintim de declaraţiile d-lui Noel Brown, directorul biroului din New York al Programului pentru mediu al Naţiunilor Unite, citând din studiul acestei organizaţii: nivelul oceanului planetar va creşte cu 1 m, inundând ţări precum Bangladesh, o parte din Egipt şi altele, provocând un exod de sute de milioane de eco-refugiaţi; Africa va fi ocupată în totalitate de Sahara; peste 30 de ani, temperatura Pământului va fi cu 7 grade mai mare; nu mai avem decât 10 ani până atunci. Aceste declaraţii, făcute în 1989 agenţiei de presă Associated Press, nu au fost confirmate în timp.)
Această atitudine a fost susţinută de reprezentanţii consumatorilor din Suedia, Norvegia şi Marea Britanie, dar a fost contestată de ceilalţi participanţi. Reprezentantul polonez a declarat că pe consumatorii din ţara sa îi interesează în primul rând preţul hranei, apoi calitatea acesteia.
În calitate de reprezentant al APC, am adus în discuţie un element receptat cu stupoare de reprezentanţii ţărilor occidentale, şi anume faptul că populaţia României este covârşitor religioasă, iar doctrina creştină cere, în zilele de post, abţinerea de la carne şi alte alimente de origine animală. Numărul total de zile de post ajunge la aproximativ jumătate de an, astfel că numeroşi consumatori români sunt în acest timp „vegani”, contribuind astfel la salvarea planetei. Este greu de precizat câţi consumatori din România ţin post, dar un indiciu îl constituie raionul cu produse de post din marile magazine (Carrefour, Kaufland etc.), care s-au adaptat prompt la caracteristicile existente pe piaţa noastră. Intervenţia mea a fost receptată cu surprindere de participanţii din ţările occidentale menţionate şi a fost confirmată de colegii din Slovacia şi Polonia. Surprinderea primilor este generată de realităţile ţărilor respective, unde sentimentul religios este o raritate; privind rostul postului, şi acesta are un nou caracter, vezi recomandarea Sinodului Bisericii Anglicane ca credincioşii să nu mănânce la prânz, o dată pe lună, postind astfel împotriva schimbărilor climatice.
Grupul de lucru a hotărât să recomande BEUC o atitudine care să ţină seama de multitudinea obiceiurilor alimentare din ţările membre, iar viitorul hranei să nu uite interesele consumatorilor.
