Ce trebuie să știm despre trasabilitate

Premise ale trasabilității
Este o evidență faptul că trasabilitatea reprezintă un concept modern.  Așa cum este o evidență faptul că trasabilitatea a fost generată de grija pentru protecția consumatorilor. Și tot evident este faptul că trasabilitatea este un concept specific societăților mari, în care producția de bunuri este organizată pe principii macrosociale, adică unde lumea producătorilor nu se intersectează și nu se cunoaște cu lumea consumatorilor, adică acolo unde producătorul este un anonim pentru consumator (chiar dacă și unul și altul locuiesc în același oraș).
O vreme, însemnarea produsului (marca) a fost și continuă să fie o măsură eficientă de reperare a celui care a adus în piață un produs necorespunzător (funcția mărcii de responsabilizare a producătorului), dar mult mai eficiente sunt înregistrările referitoare la produs (pe toată durata vieții sale: de la concepție, la furnizare pe piață și mai departe, pe tot lanțul logistic, chiar și în etapa postconsum / postutilizare).
Stadiul atins de tehnologiile de înregistrare și de comunicare a datelor fac nu doar posibilă consacrarea trasabilității ca „mod de viață“ pentru societatea contemporană, ci chiar obligă la acest principiu de viață.
Prin trasabilitate se pot valida prezența sau absența unei trăsături (prezența unui ingredient discutabil – zahăr, un anumit aditiv, păstrarea la o temperatură considerată critică, trecerea printr-o zonă de risc ș.a.) a bunului care circulă; de asemenea, trasabilitatea constituie un instrument eficace în lupta cu falsurile și cu terorismul biologic.

Definiții ale conceptului
Într-un sens mai larg, trasabilitatea reprezintă modalitatea / aptitudinea unui sistem de a regăsi istoricul, utilizarea sau localizarea unei entități prin intermediul identificării înregistrărilor (ISO 9000; semnificații cu specificitate sporită conține ISO 22000). Când este vorba de un sistem de asigurare a calității, trasabilitatea constituie caracteristica sistemului respectiv. Cum produsele alimentare au căpătat un statut prioritar în ceea ce privește teama consumatorilor față de potențiale riscuri pentru sănătate, trasabilitatea este frecvent asociată posibilității de identificare și urmărire a unui aliment sau substanțe încorporate într-un aliment pe întreg parcursul etapelor de producție și distribuție, în scopul asigurării unui nivel ridicat de protecție a consumatorilor.
Termenul a fost preluat în cele mai variate domenii ale vieții economico-sociale și se poate preconiza, cu un grad mare de probabilitate, folosirea sa viitoare chiar în sport, cultură, politică etc.
Ieșind din tiparul definițiilor, înțelegem prin trasabilitate posibilitatea de a „lua urma“ unui produs / serviciu / proces etc. care face obiectul unei dispute, folosindu-ne de înregistrările păstrate pe tot traseul  elementului respectiv, pentru identificarea locului și momentului în care a apărut neconformitatea. Se înțelege că trasabilitatea devine un instrument potrivit pentru delimitarea responsabilităților celor implicați în producția de bunuri și servicii, foarte valoros în acțiunea de protejare a intereselor tuturor celor implicați în relațiile economice și sociale, inclusiv a consumatorilor.
Ca obiectiv, trasabilitatea urmărește obţinerea unui control total, riguros, asupra produselor prin identificare individuală şi de grup (lot etc.) pentru a putea interveni dacă, ulterior fabricaţiei, se constată neconformități ale produsului.

Apariția și evoluția conceptului
Se disting două situații care au generat nevoia de trasabilitate: prima se referă la protejarea consumatorilor, cea de a doua are în vedere  imaginea și simțul de responsabilitate al producătorului. Sunt frecvente astfel de situații în ultimii ani îndeosebi în domeniile în care competiția este acerbă: medicamente, industria auto, prestațiile turistice, serviciile de asigurări etc. Un adevărat război al informațiilor este întreținut de media internațională și în legătură cu produsele alimentare: episodul „vaca nebună“, carnea de cal (ca substitut al cărnii de vacă), laptele praf, fructele iradiate ș.a.m.d.
Trasabilitatea produselor și serviciilor poate fi asigurată, până la un anumit nivel al volumului de activitate, în formula clasică a înregistrărilor pe suport de hârtie; este o formulă convenabilă pentru firmele mici. Când însă volumul de informații sporește (ca urmare a creșterii volumului producției, a creșterii vitezei proceselor de fabricație / ambalare etc.) se simte nevoia folosirii de mijloace dedicate (calculatoare, fișiere specializate – excel ș.a.) și de păstrare a datelor pe suporturi fizice de mare capacitate (hard-diskuri). Pentru procese ample și rulaj de date numeroase, care depășesc posibilitățile de înregistrare ale unui operator, îndeosebi când este nevoie de operarea în timp real cu datele create este nevoie de sisteme informatice dedicate (softuri specializate, calculatoare în rețea etc.); aceste sisteme se implementează de către entitățile care au implementate sisteme de management al calității și au nevoie de generarea automată a documentelor de conformitate și de înregistrări instantanee ale datelor.
Principalele avantaje ale trasabilității vizează: securitatea preventivă (datele relative la produs  / serviciu însoțesc producția / prestarea , permițând fundamentarea încrederii consumatorilor în produsele / serviciile / procesele firmei); posibilitatea acţiunii sigure în cazuri de depistare a unor neconformități și de aplicare operativă a eventualelor decizii de reperare și retragere a mărfii, împiedicând astfel răspândirea informațiilor indezirabile, limitarea numărului de consumatori expuși riscurilor etc.; delimitarea strictă a responsabilităților și posibilitatea comensurării răspunderilor.
Între beneficiile trasabilității se regăsesc: alinierea la cerințele formulate expres de legislație (în domeniul alimentar, dar și în alte domenii) privind acordarea avizului de funcționare; consolidarea încrederii consumatorilor în produsele și serviciile firmei respective, asigurarea unor relații corecte, sănătoase, cu organele de control și supraveghere, îmbunătățirea mediului concurențial ca urmare a creșterii gradului de transparență privind activitatea operatorilor economici.

Cerințe legale privind trasabilitatea
Dată fiind extinderea  pieței la nivel mondial și rapidității cu care circulă bunurile dintr-o parte în alta a lumii, este de înțeles grija sporită a autorităților de a pune la punct  norme referitoare la trasabilitate. Se remarcă abordări prioritare în domeniul produselor alimentare, care au impactul cel mai mare asupra consumatorilor, date fiind frecvența consumului și caracterul imperios al nevoii de alimente.
Fiecare țară are un set de norme specifice, foarte dinamic în evoluție, care emană de la organisme de specialitate. În cazul țărilor europene, se remarcă grija alinierii acestor norme la cadrul normativ european în domeniu. La nivel european, există două norme de referință pentru trasabilitate: Directiva (CE) 2001/95 privind Siguranța Generală a Produselor (Directive 2001/95/EC of the European Parliament and of the Council of 3 December 2001on general product safety) și Regulamentul (CE) nr. 178/2002, referitor la Legea Generală a Alimentelor (Regulation (EC) No 178/2002 of the European Parliament and of the Council of 28 January 2002 laying down the general principles and requirements of food law, establishing the European Food Safety Authority and laying down procedures in matters of food safety), aplicate, începând cu 15 ianuarie 2004 și, respectiv, 1 ianuarie 2005, în toate țările membre ale Uniunii Europene. Prevederile Regulamentului comunitar nr. 178/2002 sunt preluate in totalitate de Legea nr. 150/14.05.2004.
Pentru produsele alimentare comercializate în România, monitorizarea și controlul aplicării / respectării normelor revine autorităților în domeniu, respectiv: European Food Safety Authority - EFSA (Europa) și Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor – ANSVSA (România). O listă completă a normelor europene în domeniu se află la adresa http://ec.europa.eu/food/intro_en.htm și pe site-ul ANSVSA.

Principii și opțiuni
Câteva principii se consideră neapărat necesare pentru o bună trasabilitate.
*Identificarea unităților de expediție (loturi, comenzi) constituie principiul esențial al trasabilității: o reperare ușoară este cheia unei căutări eficiente și operative, cu costuri reduse. Identificatorii unici se stabilesc cu ocazia fiecărei operații, grupări / regrupări (cu ocazia primirii, producției, expediției, transportului) ale produselor (materii prime, semifabricate, produse finite, ambalaje).
*Gestionarea legăturilor între elementele unui lanț de distribuție (entități implicate, unități de expediție, locuri, momente și perioade) trebuie făcută cu toată rigoarea pentru a preveni ruptura / pierderea de trasabilitate.
*Înregistrarea datelor conform procedurilor stabilite de gestionarul trasabilității asigură fondul de informație la care se operează căutările pentru situații diverse (neconformități, reconstituiri, identificare responsabilități).
*Comunicarea / raportarea datelor constituie principiul valorificării informațiilor, etapă care încheie o bună trasabilitate. Conținutul acestui principiu se regăsește în: tipul de informații, modul de comu-nicare, limitele temporale ale comunicării, factorii care predau, preiau și au acces la informații etc.

Sisteme de trasabilitate - tipuri și categorii de trasabilitate
Alcătuirea unui sistem de trasabilitate presupune alăturarea unui șir de entități alternate de etape care sunt identificabile în realizarea și circulația unui bun. Asigurarea trasabilității unui lanț de distribuție (compus din entități și etape) înseamnă asocierea unui flux organizat (sistematic, riguros) de informații pentru fiecare verigă a lanțului; veriga se constituie din cele două entități plasate la capetele unei etape (secvență de traseu) și spațiul dintre ele (distanța în timp și spațiu de la o entitate la alta). Deci fiecare entitate a lanțului de distribuție aparține atât etapei din amonte (de unde vin materiile prime / produsele / input-urile etc.) cât și etapei din aval (unde se duc produsele / mărfurile / rezultatele procesului). Aceasta înseamnă că la oricare din entitățile din traseul unui lanț de distribuție se vor găsi înregistrate date din etapa anterioară („date de intrare“), din etapa desfășurată la entitatea respectivă („date proprii“) și date referitoare la etapa ulterioară („date de ieșire“). Sistemul se numește, în practică, „un pas înainte, un pas înapoi“.
Cu alte cuvinte, trasabilitatea înseamnă asocierea unui flux de informații la un flux de bunuri (materie fizică sau intangibilă) care fac obiectul activităților umane. La un anumit grad de dezvoltare a activității, fluxul de informații privind circulația bunurilor face obiectul unei gestiuni separate, gestionarul fiind chiar independent de entitățile care sunt implicate în lanțul de distribuție.
În aceste condiții, în practică, dar și în literatura specifică, s-au consacrat mai multe tipuri și categorii de trasabilitate:
*trasabilitatea (în) amonte: căutarea informațiilor anterioare unui moment de referință (în sens invers traseului și curgerii timpului); frecvent, se mai numește „trasabilitate înapoi“;
*trasabilitate (în) aval: căutarea informațiilor ulterioare unui moment de referință (în sensul traseului și curgerii timpului); frecvent, se mai numește „trasabilitate înainte“;
*trasabilitate internă; căutarea informațiilor la nivelul entității de referință, unde s-au petrecut una sau mai multe operații asupra bunurilor (prelucrare, prezervare etc.);
*trasabilitate a produsului: urmărirea aspectelor referitoare la produs (transformări, caracteristici, calitate) și la momentul și locul apariției unei neconformități – furnizori, transport, spațiul propriu; se mai numește trasabilitate calitativă;
*trasabilitate logistică: urmărirea aspectelor de natură contabilă – conformitate cantitativă, precizarea furnizorilor și beneficiarilor;
*trasabilitate a datelor: urmărirea calității datelor (coerență, precizie, claritate, integritate) și a conformității înregistrării datelor;
*trasabilitate apropiată: specifică în cazul fluxurilor continue de bunuri, pentru care este semnificativă urmărirea pe secvențe scurte de timp și spațiu a mișcării bunurilor și care asigură cunoașterea legăturilor între loturile care compun fluxul de livrări;
*track and trace (sau tracking and tracing): proces de determinare a locurilor (și altor informații) curente și din trecut ale unui bun aflat într-un lanț de distribuție / proces logistic.
    
În descrierea unui sistem de trasabilitate trebuie stabilite: cerințele, mijloacele și evaluarea. Cerințele țin seama de elementele constitutive (cele actuale, dar cu o bună perspectivă asupra evoluției viitoare), obiective (actuale și de perspectivă), riscuri (ruptura de trasabilitate, pierdere de informație, informație eronată, pierdere de precizie, performanță sub pragul critic pentru ca sistemul să fie operațional). În descriere sunt stabilite și: produsele, legăturile, datele ce se vor înregistra, durata de arhivare etc. Mijloacele sistemului se referă la: organizare (specifică fiecărei entități), limbajul folosit (de regulă standardizat) și sistemul de informații (foarte neuniform încă din excesive considerente de protecție, dar în curs de aliniere la rigori unitare); în acest segment al sistemului se stabilesc și: responsabilitățile, procedurile, scenariile, gestionarea informației, comunicarea informațiilor etc. Evaluarea sistemului de trasabilitate presupune stabilirea performanțelor și indicatorilor cheie; de regulă, se vizează: fiabilitatea, coerența, precizia și rapiditatea.

Prof. Univ. Dr. Ion Schileru – Departamentul de Business, Științele Consumatorului și Managementul Calității, ASE București.

 

Cerinţe izvorâte din standarde privind trasabilitatea produselor alimentare


Autor: Diana Iorga, expert principal standardizare, Asociaţia de Standardizare din România

Obiectivul principal al politicilor Uniunii Europene în materie de siguranță alimentară este de a proteja consumatorii, în condițiile pieței unice. Primele direcții în acest sens datează din 2003, politica UE axându-se pe conceptul de trasabilitate atât a intrărilor (cum ar fi, furajele), cât și a ieșirilor (cum ar fi: producția primară, prelucrarea, depozitarea, transportarea și comercializarea cu amănuntul). Politica UE în privința siguranței alimentare vizează întregul lanț alimentar.
În acest context UE a convenit asupra unor reglementări și standarde pentru a asigura igiena produselor alimentare, sănătatea și bunăstarea animalelor și sănătatea plantelor, precum și pentru a combate contaminarea cu substanțe externe, cum ar fi pesticidele.

Preocupările la nivel internaţional şi european referitoare la siguranţa alimentară s-au materializat în elaborarea de standarde care să vină în sprijinul operatorilor economici implicaţi în lanţul alimentar al unui produs de la furaj sau materii prime până la produsul final, alimentul pentru uz uman sau animal. În acest sens putem enumera următoarele standarde:

SR EN ISO 22000:2005, Sisteme de management al siguranþei alimentelor. Cerințe pentru orice organizaþie din lanțul alimentar

SR ISO/TS 22003:2016, Sisteme de management al siguranþei alimentelor. Cerințe pentru organismele care efectueazã audit și certificare a sistemelor de management al siguranței alimentelor


SR ISO/TS 22004:2006, Sisteme de management al siguranþei alimentului. Recomandãri de aplicare pentru ISO 22000:2005

SR EN ISO 22005:2007, Trasabilitatea în lanțul alimentar. Principii generale și cerințe fundamentale pentru proiectarea și implementarea sistemului

Siguranţa alimentelor este legată de prezenţa pericolelor de origine alimentară în alimente în momentul consumului (ingerat de consumator). Deoarece introducerea pericolelor de natură alimentară poate să apară în orice etapă a lanţului alimentar, controlul adecvat pe tot parcursul lanţului alimentar este esenţial. Astfel siguranţa alimentului este asigurată prin efortul combinat al tuturor părţilor participante în lanţul alimentar.

Organizaţiile din lanţul alimentar variază de la producătorii de furaje şi producătorii primari până la producătorii de alimente, operatori de transport şi depozitare şi subcontractanţi pentru magazinele de vânzare cu amănuntul şi depozitele alimentare (împreună cu organizaţiile conexe cum ar fi producătorii de echipamente, materiale de ambalare, agenţi de curăţenie, aditivi şi ingrediente).

Comunicarea de-a lungul lanţului alimentar este esenţială pentru a asigura că toate pericolele semnificative pentru siguranţa alimentului sunt identificate şi controlate adecvat în fiecare etapă din lanţul alimentar. Aceasta implică comunicarea între organizaţiile atât din amonte cât şi din aval pe lanţul alimentar. Comunicarea cu clienţii şi furnizorii despre pericolele identificate şi măsurile de control va ajuta la clarificarea cerinţelor clientului şi furnizorului (de exemplu în ceea ce priveşte fezabilitatea şi necesitatea acestor cerinţe şi impactul acestora asupra produsului finit).

Cele mai eficace sisteme de siguranţă a alimentelor sunt stabilite, aplicate şi actualizate în cadrul unui sistem de management structurat şi încorporat în activităţile generale de management ale organizaţiei.

Organizaţia trebuie să stabilească şi să aplice un sistem de trasabilitate care să permită identificarea loturilor de produse şi legătura acestora cu loturile de materii prime, înregistrările procesării şi livrării.

Câteva definiţii:

trasabilitate: capacitatea de a urmări mişcarea unui furaj sau aliment prin etape specificate de producţie, procesare şi distribuţie

lanţ alimentar: succesiune de etape şi operaţii implicate în producţia, procesarea, distribuţia şi manipularea alimentelor şi furajelor de la producţia primară până la consum

sistem de trasabilitate: totalitatea datelor şi operaţiilor capabile să menţină informaţiile dorite despre un produs şi componentele acestuia pe parcursul unei părţi sau al întregului lanţ de producţie şi utilizare.

Sistemul de trasabilitate trebuie să permită identificarea materialelor primite de la furnizorii direcţi şi ruta iniţială de distribuţie a produsului finit.

Înregistrările de trasabilitate trebuie păstrate pentru o perioadă de timp definită pentru evaluarea sistemului, pentru a permite manipularea produselor potenţial nesigure şi în eventualitatea unei retrageri a produsului. Înregistrările trebuie să fie în concordanţă cu cerinţele legale şi de reglementare şi cu cerinţele clienţilor şi de exemplu, se pot baza pe identificarea loturilor de produse finite.

În dezvoltarea sistemului de trasabilitate trebuie să se ia în considerare activităţile organizaţiei care ar putea avea influenţă asupra complexităţii sistemului, cum ar fi tipurile şi numărul ingredientelor, reutilizarea produselor, materiale în contact cu produsul, procesele de fabricaţie discontinue faţă de cele continue, agregarea.

Organizaţia trebuie să ia în considerare extinderea sistemului său de trasabilitate pentru a identifica mai bine orice produse potenţial nesigure care ar putea necesita să fie retrase.

Un sistem de trasabilitate este un instrument util care ajută o organizaţie din cadrul unui lanţ alimentar să îşi realizeze obiectivele stabilite într-un sistem de management. Poate fi aplicat de către o organizaţie care activează în orice etapă a lanţului alimentar

Alegerea unui sistem de trasabilitate este influenţată de reglementări, de caracteristicile produsului şi de aşteptările beneficiarilor.

Complexitatea sistemului de trasabilitate poate varia în funcţie de trăsăturile produsului şi de obiectivele ce trebuie realizate.

Implementarea de către o organizaţie a sistemului de trasabilitate depinde de:

- limitele tehnice inerente organizaţiei şi produselor (adică natura materiilor prime, mărimea loturilor, procedurile de colectare şi transport, metodele de procesare şi ambalare), şi
- costul aplicării unui astfel de sistem.

Sistemul de trasabilitate este un instrument tehnic care ajută o organizaţie să se conformeze obiectivelor sale definite şi este aplicabilă atunci când este necesar să se stabilească istoricul sau localizarea unui produs sau a componentelor sale relevante.

Sistemele de trasabilitate ar trebui să poată documenta istoricul produsului şi/sau să localizeze un produs în lanţul alimentar. Sistemele de trasabilitate contribuie la cercetarea cauzei neconformităţii şi la capacitatea de a retrage şi/sau rechema produsele dacă este necesar. Sistemele de trasabilitate pot îmbunătăţi utilizarea adecvată şi încrederea în informaţii, eficacitatea şi productivitatea organizaţiei.

In dezvoltarea unui sistem de trasabilitate a lanţului alimentar, este necesar să se identifice obiectivele specifice care trebuie atinse, cum ar fi:

a) să sprijine obiectivele de siguranţă şi/sau calitate a alimentelor;
b) să îndeplinească specificaţia specificaţiile beneficiarului(lor);
c) să stabilească istoricul sau originea produsului;
d) să faciliteze retragerea şi/sau rechemarea produselor;
e) să identifice organizaţiile responsabile din lanţul alimentar;
f) să faciliteze verificarea informaţiilor specifice privind produsul;
g) să comunice informaţii părţilor interesate relevante şi consumatorilor;
h) să îndeplinească orice reglementări sau politici locale, regionale, naţionale sau internaţionale, după caz;
i) să îmbunătăţească eficacitatea, productivitatea şi profitabilitatea organizaţiei.

Dacă o organizaţie participă într-un sistem de trasabilitate cu alte organizaţii, elementele trebuie coordonate. Trebuie stabilite legături în lanţul alimentar deoarece fiecare organizaţie îşi identifică sursa(ele) imediat anterioară(e) şi destinatarul(ii) imediat următor(i).

Atunci când se face o reclamaţie privind calitatea produsului analiza trasabilităţii în lanţul alimentar. în scopuri comerciale, trebuie să identifice etapele relevante din lanţul alimentar, etape ce trebuie identificate de către organizaţia care face reclamaţia care trebuie susţinută de informaţii care permit verificarea.

De remarcat este faptul că un sistem de trasabilitate a lanţului alimentar se poate aplica atunci când părţile identificate sunt permanent în conexiune.

În contextul în care în ultimii ani am asistat la mai multe incidente privind proveniența unor produse alimentare, atât la nivel național, cât și european, trasabilitatea, bazată pe standardele române ce adoptă standarde europene și internaționale, reprezintă o soluție care garantează siguranța produselor alimentare și implicit siguranța consumatorilor.

De ce sisteme de trasabilitate? Responsabilitate socială în lanţul aprovizionării

Autor Theodor Purcărea, Profesor la Universitatea Româno-Americană, Preşedintele Comitetului Român al Distribuţiei

Exact în urmă cu 10 ani, site-ul Comitetului Român al Distribuţiei (asociaţie ştiinţifică nonprofit fondată în anul 1996 în contextul eforturilor noastre de aderare la Uniunea Europeană, Asociaţia Pro Consumatori – APC fiind membru fondator, iar Preşedintele Costel Stanciu fiind Membru de Onoare) informa despre participarea la “Primul Congres Internaţional al Securităţii Alimentare” şi al 32-lea Congres Internaţional al Asociaţiei Internaţionale a Distribuţiei (AIDA Bruxelles), organizat la Parma, Italia, 4-7 iunie 2006, de către AIDA Bruxelles în colaborare cu Autoritatea de Securitate Alimentară a Uniunii Europene,  Municipalitatea Parma, Camera de Comerţ din Parma, Universitatea din Parma şi Industriile Alimentare Parmaneze. De altfel, prestigioasa revistă de specialitate “Distribution d’Aujourd’hui” (Bruxelles), preciza ulterior în numărul său din Septembrie 2006 că: “Această mare reuniune internaţională a AIDA a permis: punctajul problematicii trasabilităţii, al constrângerilor reglementărilor naţionale şi europene; căutarea noilor sinergii ţinând cont de principiile esenţiale ale eticii; evidenţierea imperativului indispensabilei educaţii alimentare a clienţilor consumatori… ”

Anul acesta, peste o lună, la New York, 1-3 Noiembrie 2016, se vor desfăsura lucrările “BSR Conference 2016” (“Business for Social Responsibility”, organizaţie nonprofit a cărei misiune este de a lucra cu mediul de afaceri pentru a crea o lume justă și durabilă), o sesiune special fiind dedicată trasabilităţii şi având tema următoare: “Este trasabilitatea Sfântul Graal al lanţului aprovizionării?”. In prezentarea sesiunii se precizează că: “toată lumea vrea trasabilitate, însă convingerea că este imposibil de atins împietează asupra rezolvării puzzle-ului; această sesiune va demonstra că trasabilitatea este de fapt posibilă” (exemplificând cu cazuri de succes: companii mari, jucători de nișă și industrii întregi).     

După cum este cunoscut, trasabilitatea este o tehnică de a urmări istoricul, utilizarea și compoziția produselor industriale și alimentare de la linia de producție la lanțul de distribuție și consum, produsele (alimentare, chimice, medicamente, jucării pentru copii etc.) fiind monitorizate pe parcursul duratei de viață a acestora prin intermediul unei identificări înregistrate (ISO 8402). Mai precis, trasabilitatea permite nu numai identificarea tuturor etapelor parcursului de fabricare a produsului, a provenienţei componenţilor și furnizorilor, a locurilor în care au fost depozitate produsele sau ingredientele,  ci şi identificarea tuturor controalelelor asupra produsului și a componenţilor săi, precum şi a tuturor schimburilor comerciale dintre angrosişti, furnizori și revânzatori, a tuturor echipamentelor utilizate în timpul ciclului de fabricație si chiar a tuturor clienților care au consumat produsul. Se face însă distincţie, de exemplu, între trasabilitatea produselor (“tracing” - urmărirea produsului și controlul calității sale de-a lungul parcursului său, asigurând securitatea produsului pe piaţă, răspunzând exigenţelor clienţilor şi respectând reglementările, identificând cauzele unei probleme de calitate) şi trasabilitatea logistică (“traking” - care permite localizarea unui produs şi identificarea atât a destinației sale, cât și a originilor sale). Pentru a asigura trasabilitatea produselor de calitate se recurge la mai multe tehnici (fişa de trasabilitate, codul cu bare, identificare prin radio frecvenţa -  RFID). Trasabilitatea, pe de altă parte, poate fi în amonte, în aval și internă, iar punerea în aplicare a unui sistem de trasabilitate de calitate urmăreste atât asigurarea conformităţii cu reglementările, a controlului responsabilităților a monitorizarii mai bune a fluxurilor logistice, a abordării optime a calității, cât şi asigurarea securităţii consumatorilor.

Aplicarea principiilor de trasabilitate la lanțul ofertei alimentare, de exemplu, permite specialiştilor să monitorizeze produsele alimentare și să cunoască transformările suferite de la fermă până la punctul de vânzare şi chiar pâna la “furculiţa”consumatorului. Trasabilitatea alimentară oferă consumatorilor mai multe informații cu privire la produsele alimentare, identifică riscurile în intoxicații alimentare, permite operarea mai ușoară a retragerilor de produse alimentare de pe piață în cazul în care acestea sunt periculoase, identifică şi cauzele unei probleme urcând în amontele lanțului alimentar şi protejează sănătatea publică.

Se mai cuvine, în acest context, să facem trimitere şi la trasabilitatea deșeurilor, fiind cunoscute, la nivelul Uniunii Europene, preocupările pe această linie (o provocare semnificativă, de exemplu, este considerată şi echilibrarea obiectivelor între promovarea reciclării și protecţia consumatorilor împotriva substanțelor chimice nocive din materiale reciclate), punându-se un accent deosebit pe ierarhia de prevenire a deșeurilor (disociindu-se generarea deşeurilor de creşterea economică şi de impactul asupra mediului înconjurător, protejând sănătatea publică şi favorizând conservarea resurselor naturale). Consumul de produse şi servicii, de exemplu, generează şi acesta deşeuri, atât deşeuri municipale, cât şi de echipamente electrice şi electronice. Trasabilitatea deșeurilor constă în responsabilitatea întreprinderilor privind condițiile în care sunt colectate, transportate și reciclate deșeurile acestora. Iar aplicarea principiului trasabilității acestei filiere impune producătorilor de deșeuri să colecteze și să păstreze toate informaţiile privind producţia deșeurilor, expediția, recepția şi eliminarea acestora.

Apreciem ca este important să semnalăm în acest context Masa rotundă – “Protecția consumatorilor și presiunea schimbărilor economice și sociale”  - organizată pe data de 28 Mai 2014 de Universitatea Româno-Americană, în colaborare cu Comitetul Român al Distribuţiei şi Asociatia Pro Consumatori – APC. Cu această ocazie s-au abordat o serie de aspecte dintre cele menţionate mai sus, iar in a doua parte a lunii Noiembrie 2016 urmează a avea loc o a doua Masă rotundă, care se va bucura de acelaşi interes deosebit, tocmai ca rezultat al acestor colaborări tradiţionale care s-au reflectat şi în contribuţii semnificative la manifestări internaţionale (cum a fost, de exemplu, contribuţia adusă la Expo Milano 2015, TuttoFood, Shop 2015).

 

 

Parteneri

ECC RomaniaComisia EuropeanaBEUCConsumer ChampionA.N.P.C.Uniunea EuropeanaParlamentul EuropeanGrupul Consultativ pentru servicii financiare nebancareTrusted.roSeoMark