Am zâmbit la: o hârtie lipicioasă

Din lupta omului cu muştele

În îndelungata sa luptă cu muştele, omul – ce minunat sună acest cuvânt !, spunea Maxim Gorki, şi pe drept cuvânt, că doar nu la fel sună „musca”  – a inventat şi hârtia lipicioasă. Vine musca şi se aşează ostenită pe hârtie, dar acolo-i rămân oasele, dacă le are... Pentru că nu se mai poate dezlipi. Dar nu orice fel de hârtie: priviţi exemplul din imagine. Este o „capcană cu adeziv natural împotriva muştelor”. Aici consumatorul-cititor studiază cu atenţie informaţiile de pe ambalaj şi se întreabă: cum adică adeziv natural? Este cules din natură? Dar dacă apare un ţânţar, ăsta scapă? Bineînţeles, pentru că el va citi instrucţiunile şi va bâzâi uşurat.  Iar acum să studiem aspectele temporale (timpul! Acest mister al existenţei! Ce e timpul, oare? Toate răspunsurile sunt pe ambalaj): Data expirării: 3 ani de la data producţiei.  Data producţiei: vezi pe ambalaj. Ne uităm noi pe ambalaj, ne uităm şi într-un târziu găsim un 15 şi constatăm că vedem încă bine, pentru că este ceva ştanţat exact peste codul de bare. Este o decizie bună, pentru că se ştie de mult cât de periculos este codul de bare în casa omului. Presupunem aşadar că data producţiei este 2015. Adunăm 3 şi obţinem 2018. Gata-gata să expire, hârtia noastră. Noroc că vine iarna, când muştele intră în hibernare!