Ce trebuie să ştim despre suplimentele alimentare
Prof. Univ. Dr. Ion Schileru
Departamentul de Business, Științele Consumatorului și Managementul Calității, ASE București
Printre temele care frământă consumatorii contemporani, tineri și vârstnici, în mare măsură și pentru care se cheltuie sume enorme, în pofida crizei economice și a reducerii standardului individual de viață, se numără suplimentele alimentare. Nu există familie care să nu aibă cel puțin o persoană interesată de această problemă. Suplimentele alimentare se regăsesc în emisiunile TV și radio, în presa scrisă, în discuțiile mai serioase ori mai frivole, în comentariile celor ce lucrează împreună, în schimbul de informații ale celor ce se cunosc de multă vreme ori care deabia s-au cunoscut.
Tinerii fac schimb de informații mânați de dorința de a găsi soluția rapidă pentru a face corp cu formele în trend, vârstnicii sunt îndemnați de dorința de a păstra forme acceptabile și o bună condiție de sănătate. Ecartul vârstelor interesate de suplimentele alimentare se lărgește mereu: copiii care nu înțeleg importanța acestor suplimente sunt ajutați de părinții lor zeloși să „intre în rândul lumii“, vârstnicii au tot interesul să prelungească sorocul neputințelor. Oamenii normali, care nu ar avea motive să devină fanii modei suplimentelor alimentare sunt bombardați cu mesaje promoționale și ingenioase mesaje subliminale care îndeamnă la folosirea minunilor capabile să rezolve orice: greutatea ideală, potențialul biologic, rezistența fizică, îmbunătățirea memoriei, tenul proaspăt, părul mătăsos etc.
Numărul celor interesați de suplimente alimentare crește continuu pe măsură ce hrana lumii este în măsură din ce în ce mai mare produs al industriei alimentare, realizată din materii prime obținute în agricultură care aplică tehnici industriale de producție, iar consumatorii devin în măsură tot mai mare membri ai unei societăți în care activitățile umane sunt tot mai sedentare și mai lipsite de efort fizic. În aceste condiții este cât se poate de firesc ca raporturile tradiționale ale cererii și ofertei de hrană să cunoască ample schimbări de profil și structură.
Activitățile sedentare reclamă diete mai puțin calorice, dar astfel de diete nu mai asigură necesarul de principii vitale riguros necesare atât corpului tânăr, în plină dezvoltare, cât și corpului ajuns la maturitate sau la vârsta bătrâneții unde sunt necesare resurse pentru susținerea proceselor biologice specifice. Probleme și mai delicate se întâlnesc în condiția femeii, antrenată tot mai viguros în activități suplimentare (profesii similare celor practicate de bărbați), ipostaze care, adăugate condiției biologice specifice, o expun mai repede riscului de lipsire cronică de nutrimente vitale, cauzatoare de uzură prematură și îmbătrânire precoce.
Formula de rezolvare a acestei situații care caracterizează tot mai mulți consumatori contemporani a constituit-o producerea și administrarea de suplimente alimentare care să acopere lipsa acelor elemente de care corpul este lipsit ca urmare a schimbării dietelor.
Ce sunt suplimentele alimentare?
Știința produselor alimentare definește suplimentele alimentare ca produse specifice, menite să asigure o alimentație echilibrată, prin facilitarea aportului acelor substanțe nutritive care nu sunt prezente în dieta practicată, dezechilibrată sau insuficientă. Folosirea suplimentelor alimentare este deci o măsură de „avarie“ și în niciun caz un substitut pentru o dietă alimentară suficientă și variată. Sunt bine cunoscute recomandările nutriționale pentru diferitele categorii de vârstă, sex, activități desfășurate, condițiile de mediu etc. În general, aceste recomandări au debutat cu 
indicatorul valoare energetică (număr de calorii), adăugându-se ulterior și valori ale componentelor nutritive bazale (glucide / carbohidrați, lipide / grăsimi și proteine), apoi ale vitaminelor, mineralelor etc. Trebuie subliniat că aceste recomandări se referă la un „consumator standard“, față de care cazurile particulare pot varia major. Este bine știut că doi indivizi, chiar frați gemeni, au preferințe alimentare diferite și nevoi de nutriție distincte, lucru de înțeles într-o abordare mai largă a problemei, cu luarea în considerare a diferențelor de randament metabolic, la rândul lor determinate de o listă lungă de factori. Chiar și același individ are nevoi nutriționale variabile în timp (cazul unei convalescențe ori al unei perioade stresante), expresie a cerinței organismului de a menține perpetuu un echilibru dinamic. Sunt totodată și cazuri în care un individ, sau chiar o populație, își alcătuiește dieta cu o structură relativ uniformă, fapt care dovedește că organismul este capabil de adaptări la situații din cele mai variate. Suplimentele alimentare sunt surse concentrate de nutrienți ori alte substanțe necesare organismului, comestibile, realizate și comercializate dozat, pentru o rație (în capsule / pastile / tablete / pliculețe cu pulbere etc.); uneori, pot fi ambalate în recipienți mai mari, cu posibilitate de dozare precisă și comodă, cum este cazul sticluțelor cu picurător. Suplimentele nutritive se prepară în stare solidă, stare lichidă, ori stări intermediare lichid-solid (geluri, mase vâscoase, emulsii ș.a. ).
Curent, noțiunile de supliment alimentar și supliment nutritiv sunt considerate echivalente. Termenul „supliment nutritiv“ are numeroase semnificații, însemnând deopotrivă produse complexe destinate sportivilor, produse pentru corectarea carențelor de vitamine și minerale, până chiar și combinații alimentare destinate copiilor (cum ar fi laptele cu cereale). Unele dintre aceste suplimente au o arie largă de utilizare, cum este cazul multivitaminelor care sunt benefice oricărui consumator care are o stare de sănătate dezechilibrată, afectată de solicitări pasagere ori încercată de boală. Cu totul diferită este administrarea suplimentelor speciale, care trebuie folosite la recomandarea unui specialist.
Cum orice supliment alimentar este de presupus că are anumite efecte asupra consumatorului, este firesc să fie urmărite și cunoscute aceste efecte, îndeosebi efectele adverse, nedorite; de aici enunțarea unui principiu care se impune respectat: dacă suntem în situația să folosim un supliment alimentar, să folosim unul care are mai multe beneficii decât efecte adverse, iar efectele adverse să fie acceptabile și nu critice.
Sunt multe discuții referitoare la ce este și ce nu este un supliment alimentar, discuții care au generat opinii preluate în documente oficiale: aceste opinii sunt diferite de la o țară la alta. Pentru că scopul consumului de suplimente alimentare este cel mai adesea unul de corectare a sănătății, apare firesc nevoia de a stabili dacă suplimentele alimentare sunt totodată și medicamente. Această dezbatere este foarte importantă în primul rând pentru afaceriștii din domeniu, care sunt interesați de creșterea vânzărilor: dacă produsele lor sunt considerate medicamente trebuie să se supună rigorilor specifice, pentru obținerea avizelor de specialitate; dacă aceste suplimente sunt considerate alimente, au de rezolvat mai puține probleme și se pot concentra pe producție, distribuție, promovare ș.a.m.d. Așa, de exemplu, există mare diferență între considerarea suplimentelor alimentare în SUA și în Germania: americanii au acces la nenumărate suplimente nutritive, considerate acolo alimente, și profită din plin de această situație, începându-și ziua cu cele mai recente suplimente la modă; în Germania, orice supliment cu acțiune terapeutică este considerat medicament, de unde și rigoarea mai pronunțată în privința procurării și consumului de suplimente nutritive.
La modul general, suplimentele alimentare se referă la vitamine, minerale (dietary element), fibre, acizi grași, aminoacizi, alte substanțe necesare organismului. În lume, există zeci de mii de suplimente alimentare disponibile, iar noutățile în domeniu apar zilnic. Aceste produse nu sunt destinate să prevină sau să trateze orice boală, instituții respectabile (Institutul Național de Sănătate al SUA) rezumându-se să declare că „anumite suplimente ar putea avea o valoare"; mai mult, se recunoaște că „în anumite circumstanțe sunt periculoase“.
O instituție americană prestigioasă, frecvent evocată ca referință în domeniu (Food and Drug Administration - FDA), precizează că suplimentele alimentare sunt produse care nu sunt medicamente farmaceutice, aditivi alimentari (cum ar fi condimentele sau conservanți) sau alimente convenționale, și care îndeplinesc oricare dintre criteriile următoare: 1. sunt destinate să completeze dieta unei persoane (fără să fie înlocuitori ai dietei); 2. sunt sau conțin o vitamină, element nutritiv, plante medicinale, aminoacizi, orice altă substanță comestibilă, sau concentrat, metabolit, ingredient, extract sau combinație a acestora. 3. sunt etichetate ca un supliment alimentar.
În categoria suplimentelor alimentare sunt incluse și:
-proteine pure sau sub forma de izolate proteice și hidrolizate proteice, aminoacizi și amestecuri ale acestora;
-lipide alimentare (inclusiv acizi grași polinesaturați esențiali);
-fosfolipide (lecitine, cefaline ș.a.) până la cantități ale conținutului de fosfor de 1 g/zi;
-fibre alimentare până la cantitatea de 24 g/zi;
-produse parabiotice: probiotice, prebiotice, simbiotice – alimente.
Spre deosebire de aditivii alimentari, suplimentele alimentare nu fac obiectul unei adăugări în alimente, ci se consumă așa cum sunt puse în vânzare.
În unele țări (cazul Rusiei, de exemplu) problematica suplimentelor alimentare este riguros controlată de instituții de specialitate, care consideră că suplimentele nutritive au numeroase rosturi în corpul omenesc, între care: reglarea metabolismului lipidic, glucidic, proteic și mineral; optimizarea activității sistemului enzimatic și sistemului imunitar; reglează structural și fiziologic viața celulară; asigură echilibrul acido-bazic, electrolitic și hormonal; protejează antioxidativ; reglează activitatea nervoasă, a miocardului și coagularea sângelui; menține flora intestinală naturală etc.
Termeni specifici
Vitaminele sunt structuri organice complexe, indispensabile vieții (vitamine = amine ale vieții; astăzi se știe că nu toate vitaminele sunt amine- vitamina C, de exemplu-, iar vitamina D nici măcar nu este o viamină, ci este un derivat steroid), fără valoare calorică. Cu excepția vitaminei K, nu pot fi sintetizate de către organism și trebuie introduse în corp prin alimentație. În funcție de mediul compatibil, cele 13 vitamine sunt împărțite în două categorii: patru sunt liposolubile (solubile în grăsime: A, D, E, K; surplusul se păstrează în țesutul adipos și poate fi toxic) și nouă sunt hidrosolubile (solubile în apă: opt vitamine din complexul B și vitamina C; surplusul lor se elimină prin urină). Lipsa de vitamine este numită avitaminoză, excesul este hipervitaminoză; ambele sunt dăunătoare pentru organism, îndeosebi avitaminoza. În jargonul curent, termenul vitamine se referă la suplimentele alimentare cu vitamine. De asemenea, consumatorii informați știu că cea mai comodă și sănătoasă cale de a asigura vitaminele pentru organism este aceea a consumului de alimente care conțin cantități importante din vitamina lipsă.
Elementele dietetice (dietary elements), numite în mod obișnuit „minerale dietetice“ sau „minerale“, sunt elementele chimice necesare organismelor vii, altele decât cele patru elemente de bază (carbon, hidrogen, azot și oxigen) prezente în molecule organice comune. Aceste elemente sunt substanțe anorganice, fără valoare calorică. Cele 16 minerale se împart în două categorii: macroelemente / macrominerale (prezente în cantități mari în organism) și oligoelemente/oligominerale (prezente în cantități foarte mici în organism). S-au stabilit doze zilnice recomandate (DZR, așa cum sunt marcate pe ambalajele alimentelor) pentru o gamă largă de minerale necesare omului. Valorile DZR pentru macroelemente variază în jurul valorii de 1 g, pe când valorile DZR ale oligoelementelor sunt la nivelul miligramelor - mg sau chiar microgramelor – μg (adică de o mie sau chiar un milion de ori mai mici decât în cazul macroelementelor). Câteva din valorile DZR pentru elementele minerale necesare unei persoane adulte, fără probleme de sănătate (boală, obezitate) și fără sarcină se prezintă astfel: macroelemente – calciu (1 g), clor (2,3 g), fosfor (0,7 g), potasiu (4,7 g), sodiu (1,5 g), sulf (0,85 g), magneziu (0,35 g); oligoelemente – arsenic (0,02 mg), bor (1-6 mg), cobalt (10-20 μg), crom (35 μg), cupru (0,9 mg), fier (8-18 mg), fluor (3-4 mg), iod (150 μg), seleniu (55 μg), siliciu (20-30 mg), mangan (2,2 mg), molibden (45 μg), nichel (
Plantele medicinale în suplimentele alimentare reprezintă dovezile unei tradiții milenare considerată de literatura de specialitate cu termenul englezesc herbalism (formă de medicină alternativă, bazată pe observare empirică și experiență colectivă în tratarea sănătății cu ajutorul plantelor). Acestei practici îi sunt asociate și folosirea de ciuperci și produse ale stupului, dar și de scoici, și anumite părți de animale. Îndeosebi produsele stupului sunt foarte bine apreciate și redescoperite cu mult entuziasm. Între acestea, produsul vedetă îl constituie lăptișorul de matcă (hrana larvelor pentru scurt timp și a reginei stupului pe toată durata vieții ei). Produs cu efecte magice în concepția cunoscătorilor, se bucură de o adevărată venerație din partea consumatorilor acestui supliment special. Ginsengul (Panax ginseng), cunoscut de peste cinci mii de ani pentru capacitatea de a da „forța unui taur“ deopotrivă celor tineri ca și celor bătrâni a devenit un produs de export al multor țări (China, Coreea, Japonia, Rusia, Vietnam, SUA, Canada); rădăcina are un contur asemănător ființei umane (cuvântul ginseng înseamnă „esență umană“), poate ajunge la un metru lungime și se recoltează după minimum patru ani. Ginsengul sporește randamentul uman, fortifică sistemul nervos, sporește imunitatea, însănătoșește sângele și inima, are cel mai puternic efect de reîntinerire; este un afrodisiac eficient, dar are utilitate dovedită și în lupta cu diabetul, reumatismul, chiar cu cancerul. Konjacul (Amorphophallus konjac), plantă bulbiferă din Asia de sud-est, este cunoscut pentru produsele alimentare obținute din bulb, dar și pentru rolul de aliment terapeutic pe care îl are în farmacopeea asiatică, fiind utilizat contra tusei, cancerului, arsurilor și tulburărilor intestinale. Occidentalii îl apreciază ca produs de regim contra obezității, pentru conținutul scăzut de calorii și ca un partener de luptă împotriva colesterolului.
Fibrele alimentare sunt o categorie de carbohidrați din plante, clasificate ca solubile sau insolubile; fibrele insolubile previn constipația și mențin un tract digestiv sănătos. În plus, ajută la scăderea nivelului „colesterolului rău“ – LDL. Alimentele bogate în fibre insolubile includ cerealele integrale, varza, sfecla, morcovii, napii, conopida, coaja de mere; fibre solubile se găsesc în tărâțele și făina de ovăz, fasole, mazăre, orz, citrice, căpșuni și mere. Un adult are nevoie de un aport zilnic de minim 25 de grame de fibre.
Acizii grași.Un acid gras este un acid carboxilic care are o catenă alifatică lungă (poate fi ori saturată, ori nesaturată). Majoritatea acizilor grași care apar și în natură au un număr par de atomi de carbon, care variază între 4 și 28. Acizii graşi, sunt alcătuiți numai din carbon (C), hidrogen (H) şi oxigen (O), având, ca orice acid organic, grupare carboxil. Acizii grași se găsesc în grăsimile animale și uleiurile vegetale, dar și în ceruri (sub formă de esteri); pot fi de asemenea sintetizați de corpul omenesc în cadrul unui proces metabolic numit lipogeneză. Acizii grași esențiali sunt acizi grași pe care oamenii trebuie să-i ingereze, fiindu-le strict necesari, dar nu-i pot sintetiza. Asigurarea acizilor esenţiali se poate face din surse vegetale (oleaginoase, uleiuri) și surse animale (acidul ω-3 se găseşte mai mult în peşte). În cazul omului sănătos, lipidele trebuie să asigure aproximativ 15% din necesarul caloric; din totalul acestor lipide, se recomandă ca peste 66% să provină din gliceride formate din acizi nesaturaţi.
Aminoacizii, componente fundamentale ale proteinelor, sunt compuși organici care conțin amine (-NH2) și grupări carboxil (-COOH), împreună cu o catenă laterală specifică fiecărui aminoacid. Elementele cheie ale unui aminoacid sunt carbonul, hidrogenul, oxigenul și azotul, la care se adaugă și alte elemente în catenele laterale ale anumitor aminoacizi. Aminoacizii pot fi grupați în trei categorii: aminoacizi esențiali (nu pot fi sintetizați de către organism și trebuie să fie furnizați de alimentele din dietă), aminoacizi non- esențiali (sunt asigurați de către organism) și aminoacizi condiționali (sunt necesari în conjuncturi speciale: boală, stres etc.). Aminoacizii esențiali sunt: valina, leucina, triptofanul, fenilalanina, metionina, lizina, treonina; histidina este aminoacid esențial pentru copii cu vârsta de până la un an. Sunt substanțe solide, cristalizate, hidrosolubile, cu punct de topire ridicat (peste 250 0C), incolore la temperatura camerei, cu gust dulce sau amar. Aminoacizii ajută la dezvoltarea celulelor și a țesuturilor, îmbunătățesc circulația sanguină, ajută la refacere și furnizează energie, găsindu-se în trei forme: lichidă, pastile sau pudră. În rândul utilizatorilor de suplimente alimentare, este bine cunoscut produsul denumit BCAA (branched-chain amino acid) care conține trei aminoacizi foarte importanți pentru cei ce fac efort, respectiv leucina, izoleucina și valina în raport 4:1:1, considerat optim pentru organism.
Cine are nevoie de suplimente alimentare
Independența omului de grija hranei cotidiene a constituit întotdeauna un deziderat din rândul faptelor imposibile, dar care a animat în fiecare generație câțiva temerari, deopotrivă din rândul firilor visătoare, ca și din cel al oamenilor cu preocupări cât se poate de realiste. Savanții secolelor trecute nu se sfiau să scrie că știința viitoare va fi în măsură să scape omenirea de grija hranei, văzută ca o pedeapsă primară, și că va fi în stare să asigure toată hrana în laboratoare. Nu e mai puțin adevărat că experimente în această direcție s-au făcut și se fac mereu, atât pe Pământ, cât și în cosmos (este de asemenea adevărat că unele programe de explorare a cosmosului au avut și astfel de teme de cercetare; din informațiile accesibile cititorilor de rând a rezultat că experimentul cu hrana sub formă de concentrate nu a dat satisfacție). La fel și în testele efectuate în diversele laboratoarele ale lumii sau în experimentele făcute de temerari pe propriul corp, rezultatele nu se apropie de nivelul așteptărilor. Din aceste date rezultă că ființa umană este atât de complexă și de legată de schema tradițională de hrană, bazată în mare măsură pe resurse ale mediului natural, încât gândul că ne-am putea hrăni exclusiv cu hrană artificială continuă să rămână o speranță pentru viitor, cu toate că hrana consumatorului contemporan s-a schimbat fundamental de cea a consumatorului din urmă cu mai puțin de un secol.
Această schimbare este reflectată de numărul foarte mare al celor ce consumă în mod curent suplimente alimentare și de amploarea pieței acestor produse.
O sumară urmărire a structurii cererii de suplimente alimentare relevă categoriile de utilizatori și o listă de nevoi și factori motivatori care inițiază și susțin cererea pentru aceste produse.
O primă distincție se face lejer între cei ce au nevoie în mod obiectiv de suplimente alimentare și cei ce sunt „fani“ ai acestor suplimente, fără o determinare riguros necesară. În prima categorie se disting consumatori de toate vârstele și din toate categoriile sociale și profesionale, care moștenesc sensibilități și date biologice ce se reflectă în dificultăți de creștere și dezvoltare, mai apoi în dificultăți de desfășurare a profesiei, iar mai târziu în avalanșa de incomodități, insatisfacții și suferințe prilejuite de înaintarea în vârstă. Tot în această primă categorie trebuie plasați cei ce practică sporturi și desfășoară acțiuni competitive, foarte solicitante și împinse către forme de mare risc și stres, imposibil de susținut fără aport consistent de suplimente alimentare. Consumatorii din acestă categorie sunt consiliați de specialiști (medici, nutriționiști, antrenori) care urmăresc evoluția celui consiliat și aduc corecțiile necesare în administrarea de suplimente. Cea de-a doua categorie este compusă din consumatori cu comportament de imitare foarte evident, sensibili la mode, egocentrici, excentrici etc. Aceștia asigură trendul puternic crescător al cererii de suplimente nutritive înregistrat mai ales în țările dezvoltate. În cele mai multe cazuri, consumatorii din această categorie nu apelează la specialiști, administrându-și suplimentele după propriile convingeri și rețete. Se apreciază că, în țările dezvoltate, circa o treime din populație se află în această situație.
În privința nevoilor și factorilor care susțin fenomenul suplimentelor alimentare, remarcăm că toate aceste elemente motivatoare au o caracteristică comună, respectiv imperiozitatea. Pentru că este la fel de imperioasă nevoia de “supplémentation“ a celor ce suferă cronic de malnutriție ca și nevoia de suplimente prețioase și evident scumpe a celor ce au ca singură preocupare frecventarea localurilor „de fițe“. Urmărită în detaliu, lista elementelor motivatoare cuprinde: problemele de sănătate (vitamina D la copii în general și la locuitorii din țările nordice- îndeosebi cei imigrați din zone calde ale planetei, unde regimul de solarizare este mai redus), foamea (de la frunzele de cola mestecate de indigenii americani pentru liniștirea stării de foame, până la savantele formule moderne de ajutoare trimise celor din țările bântuite de foamete), recuperarea handicapurilor (suplimentele vitaminice, proteice etc. consumate de tinerii terorizați de corpurile lor nearătoase), menținerea potențialului vital dincolo de limitele vârstei active (toată gama de suplimente potențatoare sexual căutate de bărbații vârstnici), sporirea rezistenței fizice și psihice (suplimentele de potențare fizică și mentală), nevoile de recunoaștere și acceptare, de stimă și de statut, tendința de dominare (suplimentele pe care și le administrează în general consumatorii tineri grăbiți să arate bine, impresionant, impunător) ș.a.m.d.
Moda este, fără îndoială, unul din factorii cheie care mișcă lumea consumatorilor de suplimente nutritive. În SUA, circa 60% din populația adultă este consumatoare de multivitamine, foarte la modă acolo de câțiva ani.
În toată lumea, femeile mai mult decât bărbații constituie un segment hotărât și consecvent al cererii de suplimente nutritive, deopotrivă din nevoi obiective (sunt mai vulnerabile la boli, stres și oboseală) dar și ca urmare a unei reacții mai prietenoase la amplele campanii de promovare a acestor produse.
Piața suplimentelor alimentare
La nivel global, piața suplimentelor alimentare se apropie repede de valoarea de 100 de miliarde de dolari SUA (în 2003 era de peste 50 miliarde USD, iar 10 ani mai târziu depășea 82 de miliarde USD). Aproape o treime din această piață revine Europei, iar pieței SUA îi revine peste o treime. Primele patru țări europene la acest capitol sunt Italia, Germania, Marea Britanie și Franța.
China se remarcă prim producția mare de ginseng tradițional și de konjac, ale căror tuberculi sunt recunoscuți pentru acțiunea asupra colesterolului și asupra controlului greutății (dar utilizate larg și pentru calmarea senzației de foame).
În țările dezvoltate operează mii de producători de suplimente alimentare, majoritatea acestor firme fiind constituite în grupuri elitiste.
Sortimentul comercial cuprinde o ofertă variată, structurată îndeosebi pe categorii de utilizatori (copii, femei, bărbați, sportivi, vegetarieni și vegani) și scopuri (sănătate, arzătoare de grăsimi, slăbit, menținerea greutății, fortificare, sporirea masei musculare, culturism, sporirea rezistenței la efort și la stres etc.). Există suplimente cu destinație comună ambelor sexe (definirea și menținerea greutății, dezvoltarea masei musculare, produse pentru vegetarieni și vegani), dar și multe suplimente cu destinație specifică (pentru femei - Wellness Shake, Daily Health; pentru bărbați - Stimulatoare / Linia Dynamite / Linia Beef Protein ș.a.).
O problematică particulară o prezintă suplimentele pentru bodybuilding (conformarea selectivă a grupelor musculare), destinate celor implicați în culturism și atletism. Cele mai utilizate suplimente din această categorie sunt: vitaminele, proteinele, băuturile cu catenă ramificată, aminoacizii, acizii grași esențiali, înlocuitorii de masă/dietă, produsele de pierdere în greutate, potențatorii de testosteron ș.a.
Literatura de specialitate indică și tipologii complexe de suplimente alimentare, în care sunt etalate categorii de produse alături de indicații și contraindicații în utilizare, astfel:
-suplimente de înlocuire a mesei: produse cu valoare calorică scăzută destinate menținerii controlului asupra greutății corporale, constând în băuturi sau diverse substanțe care conțin rația zilnică recomandată de nutrienți;
-suplimente de vitamine: produse care compensează lipsa vitaminelor din organism; se atrage atenția asupra folosirii acestora sub control de specialitate pentru a evita hipervitaminoza, generatoare de leziuni hepatice;
-suplimente de minerale, proteine și aminoacizi: produse care compensează pierderile din timpul efortului; de asemenea, trebuie exercitat un control eficient asupra folosirii lor pentru a preveni efectele negative ale supraconsumului;
-suplimente energetice: produse care conțin de regulă zaharuri și compuși simpli, deseori suplimentate cu vitaminele B, C și E, recomandate pentru situațiile în care o dietă normală nu este posibilă ori suficientă; se atrage atenția asupra faptului că suplimentele energetice inițiază involuntar și acțiuni colaterale: ritm cardiac, respirație, digestie, temperatura corpului etc.).
În privința funcțiilor esențiale ale suplimentelor, se disting două categorii mari: suplimente de bază (gainere, proteine, aminoacizi, BCAA, glutamină, creatină, arginină, oxid nitric, pre-antrenament, anduranță, refacere) și suplimente extra (stimulatoare hormonale, afrodisiace, vitamine și minerale, batoane proteice, energizante, slăbire și ardere a grăsimilor, sănătate, articulații și ligamente).
Nu puțină importanță prezintă prețurile suplimentelor alimentare. Analizând o listă de câteva zeci de produse, remarcăm o variație largă a prețurilor/porție, așa cum informează corect o parte dintre ofertanți: cele mai mici prețuri (0,29-0,55 lei) le prezintă vitaminele și mineralele; cele mai ridicate prețuri (3,60-7,80 lei) sunt ale proteinelor, îndeosebi cele din carne; când produsul este un Optimum Nutrition prețul ajunge la 15 lei. Este evident și caracterul cosmpolit al acestui domeniu (deopotrivă produse și utilizatori): 2,27 kg proteine din zer (tot Optimum Nutrition) se vând la prețul de 616 lei (chiar și 536 lei cu bonus), pe când un kg de urdă proaspătă (= proteină din zer), nu trece de 25 lei.
Trebuie observat că această piață vie este întreținută cu acțiuni promoționale specifice, foarte costisitoare, dar și aducătoare de avantaje. Un marketing adecvat cuprinzând competiții de bodybuilding și publicații (Oxygen, Pro Muscle ș.a.) susțin interesul larg pentru aceste preocupări.
Beneficii, temeri și riscuri în consumul de suplimente alimentare
Urmărind atitudinea lumii medicale, observăm că treptat se înregistrează o deplasare a acestei atitudini de la rezervă și chiar împotrivire spre recunoașterea efectelor pozitive considerate la scară socială: utilizarea corectă a suplimentelor cu multivitamine și minerale se reflectă într-o mai bună stare de sănătate, fiind utilă în profilaxia multor afecțiuni. De asemenea, se recunoaște că suplimentele care au în compoziție un singur element activ (o vitamină, un mineral etc.) asigură posibilitatea cuantificării mai precise a efectelor, posibilitatea de corecție eficientă a unor neajunsuri la unele categorii de pacienți–problemă (ostoporoza și sistemul imunitar slăbit la bătrâni, sau debilitatea fizică și alte deficiențe specifice copiilor). Lumea medicală rămâne însă pe poziția de critic al utilizării de suplimente alimentare pentru scopuri considerate subiective și stăruie ca utilizatorii acestor produse să se concentreze pe aspecte de fond: consolidarea sănătății, recuperarea pierderilor de energie și vitalitate în activitățile solicitante impuse de ritmul vieții cotidiene.
Denaturările și falsificările suplimentelor alimentare constituie o temă generatoare de temeri îndreptățite. Piața suplimentelor alimentare este un adevărat câmp de luptă cu o gamă largă de fenomene antisociale în care s-au implicat producători, distribuitori, comercianți de toate categoriile (îndeosebi micii traficanți), ONG-uri, mijloacele de comunicare, chiar structuri oficiale. Astfel de realități se petrec și în statele mari ale lumii, unde securitatea populației este o preocupare cât se poate de serioasă. Autoritățile ruse, bunăoară, compară dimensiunile fraudelor în domeniul suplimentelor alimentare cu cele din domeniul drogurilor: numeroase rețele de indivizi care se prezintă ca angajați ai Ministerului Sănătății înșeală cetățenii impunându-le achiziționarea de remedii „eficiente pentru toate bolile“. (Aceste rețele sunt foarte active și în România!).
În SUA se constată că cele mai multe suplimente sunt de calitate slabă, circa o treime nu conțin substanțele active indicate, și tot o treime din aceste produse conțin substanțe nelistate. Se practică pe larg fraude de etichetare. Un studiu internațional sponsorizat de Comitetul Internațional Olimpic – CIO și efectuat de Institutul de Biochimie al Universității din Köln asupra suplimentelor alimentare pentru sportivi, din 13 țări, arată că în 11% din probele cercetate s-au descoperit ingrediente de natura pro-hormonilor fără menționarea acestora pe ambalaj; chiar dacă aceste ingrediente nu sunt pe lista substanțelor interzise, pot genera accidental concluzii de dopaj pozitive, cu toate consecințele asupra sportivilor testați.
Un reputat specialist finlandez, profesor de siguranță alimentară, constată că „mai mult de 90% din mențiunile de sănătate de pe suplimentele dietetice sunt incorecte“ (Marina Heinonen, Suplimente alimentare, o mulțime de farsori, Yle.fi, 17/10/2012). Materialele făcute publice de Consumer Report (purtătorul de voce al consumatorilor de pretudindeni, înființat în 1936; v. detalii la www.consumerreport.org) arată că în numeroase suplimente alimentare s-au găsit niveluri nesigure de arsenic, cadmiu, plumb și mercur.
Dintre numeroasele aspecte generatoare de teamă în legătură cu suplimentele alimentare, se prezintă în continuare câteva din cele mai importante. În principiu, cercetătorii acceptă că suplimentele alimentare sunt sigure, dar:-suplimentele alimentare sunt periculoase pentru oamenii sănătoși, cărora le pot crea dezechilibre;-suplimentele de fier în timpul sarcinii sunt periculoase;-suplimentele alimentare nu sunt întotdeauna brevetate, deci nu li se cunosc efectele pe termen lung (chiar în SUA se raportează că doar un procent infim -circa 0,3%- dintre suplimente sunt cercetate în privința efectelor secundare); -este foarte probabil ca versiunea de supliment pe care o cumpărați să nu fie cea cercetată de specialiști;-efectul vitaminei D asupra densității osoase este neînsemnat, în pofida practicii largi de folosire a acestei vitamine pentru prevenirea osteoporozei;-un conținut de 0,7-1,2 ppm (părți pe milion) fluor în apa de băut face inutilă și chiar periculoasă practica răspândită de a administra supliment de fluor copiilor;-cu toate că ne dorim și credem în intimitatea noastră că există soluții-minune la nevoile noastre, acest deziderat rămâne un vis frumos pentru cei mai mulți dintre noi (deseori aflăm despre astfel de întâmplări extraordinare, dar suntem dezamăgiți când constatăm că minunea nu funcționează și la noi);
- dozele exagerate determină reacții neplăcute ale organismului (între care și durerile de cap și greața); pe termen lung, se suprasolicită ficatul și se instalează osteoporoza; de asemenea, rinichii sunt deseori victime ale supraconsumului de suplimente alimentare;
- utilizarea concomitentă a mai multor suplimente alimentare constituie prilej sigur de neplăceri;
-efectele nedorite nu se instalează în mod egal la toți consumatorii de suplimente: există diferențe majore de la un organism la altul;
-o serie de suplimente alimentare conțin substanțe psihoactive, indiferent dacă sunt naturale sau chimice;
-nu tot ce este prezentat ca natural ori „naturist“ este și natural.
Grija pentru o alimentație corectă și sănătoasă este nu doar preocuparea consumatorului conștient, ci și un deziderat declarat al guvernanților peste tot în lume, în care trebuie antrenați producătorii de alimente, comerțul, consumatorii, mijloacele de informare și promovare etc. Pentru a realiza eficient acest obiectiv se procedează uneori la măsuri cu caracter de masă, așa cum este cazul fortifierii alimentelor. Astfel de măsuri nu sunt benefice pentru fiecare consumator în parte, dar prezintă incontestabile beneficii la nivelul întregii societăți (indicatori de morbiditate superiori – deci mai puțini oameni bolnavi, cheltuieli mai mici cu medicamentele și prestațiile spitalicești etc.). Consumatorii individuali sunt îndemnați să se informeze și să consulte medicul de familie pentru a adopta o conduită alimentară potrivită propriei lor condiții de sănătate.
Fortifierea se realizează prin adăugarea de suplimente corectoare în produsele alimentare de bază: făină, pâine, sare, estimând că în acest mod vor fi „tratați“ cei mai mulți dintre locuitori. Este binecunoscut că sarea de consum comercializată în România este aditivată cu iod, pentru a contracara o pretinsă carență de iod în resursele de hrană și apă din România. În conformitate cu prevederile HG nr. 568/2002, în sarea alimentară comercializată în țară, în scopul prevenirii tulburărilor prin carența de iod (disfuncții ale tiroidei, retard mental etc.), se adaugă 30 mg iod/kg sare (sau cantități echivalente de iodat de potasiu ori iodură de potasiu). În hrana animalelor și în industria alimentară (cu excepția fabricării pâinei și a produselor de panificație), măsura este opțională. Specialișii ne informează că această măsură nu rezolvă problema carenței de iod și, mai mult, înrăutățește situația: sarea iodată este curățată de toate elementele minerale care provin din zăcământul de sare (la sarea gemă) sau din apa mării (la sarea marină), rămânând doar clorura de sodiu aproape pură. Or, în sarea naturală, nerafinată, clorura de sodiu are alături magneziu și potasiu, cu care trebuie să fie în echilibru în corp pentru a asigura echilibrul hidric și a monitoriza activitatea nervoasă și musculară. Sarea rafinată introdusă în hrană înseamnă doar aport de sodiu și de iod, care devin excesive și dăunătoare. Omul sănătos trebuie să-și ia măsuri de protecție, consumând sare integrală (se vinde la PLAFAR), pe care o recunoaște lejer prin culoarea ușor gri sau roză, și nu pur albă. Carențele de iod se pot corecta prin alimentație adecvată: pește și fructe de mare, cereale, semințe și altele.
În mod similar , există dispute cu privire la fortifierea cu alte substanțe considerate esențiale. Acidul folic este una dintre aceste substanțe: lipsa acestuia din corpul gravidei prezintă riscul nașterii unui făt cu defecte ale tubului neural (hidrocefalie, spina bifidă – defect congenital al coloanei vertebrale). De aceea, în unele țări europene (inclusiv România) se dezbate ideea de a fortifia pâinea cu acid folic, dar și cu fier (pentru a reduce incidența anemiei prin deficit de fier – responsabilă de capacitate redusă de concentrare și randament școlar și profesional scăzut). În dispută se opun opinii ale celor care susțin că măsura nu este necesară, gravidele fiind supuse unui tratament cu acid folic în timpul sarcinii, iar persoanele sănătoase având de suferit ca urmare a excesului de acid folic (creșterea incidenței cancerelor).
În aproape toate țările se pretinde că se încurajează consumul de legume și fructe proaspete, ca măsură de asigurare a necesarului de vitamine și minerale, condiție a unei vieți sănătoase. Față de această problemă, trebuie observat că specialiștii nutriționiști au motive consistente să comenteze asupra eficienței măsurii. Un astfel de motiv este legat de faptul că pentru a asigura dozele zilnice recomandate de vitamine și minerale ar fi necesar ca un adult să consume zilnic nu mai puțin de 1-1,5 kg de legume și fructe proaspete, situație care nu se regăsește în realitate. În plus, aceste legume și fructe ar trebui să fie naturale, nesupuse manevrelor de inginerie genetică și tratamentelor fără număr care se aplică astăzi.
Această situație a condus la practica fortifierii și îmbogățirii alimentelor, generând apoi firesc toată problematica suplimentelor alimentare.
Reglementări privind suplimentele alimentare
Începuturile reglementărilor referitoare la suplimentele alimentare au fost înregistrate în SUA, în “Dietary Supplement Health and Education act of 1994”. În Europa, problematica suplimentelor alimentare este reglementată prin Directiva 2002/46 /CE (amendată prin Directiva 2006/37/CE).
Țările europene și-au creat propriile norme în domeniu: România a reglementat problema suplimentelor alimentare în anii 2005-2006 prin ordine ministeriale și legea 511/2006; prevederile directivei europene au fost transpuse în Ordinul 1069/2007 al Ministerului Sănătății Publice.
În anul 2012 a fost aprobat de către Guvernul României proiectul Legii suplimentelor alimentare. Ulterior au continuat dezbateri legate de comunicarea privind suplimentele alimentare, dezbateri menite să distingă limita dintre suplimentele alimentare și medicamente și să protejeze consumatorii de publicitatea înșelătoare (mai precis, în publicitatea făcută suplimenteleor alimentare sunt interzise formulările specifice medicinei și chiar sugestiile și trimiterile la noțiuni medicale). Una dintre măsurile preconizate de lege viza trecerea autorității asupra suplimentelor alimentare la Ministerul Sănătății.
În aprilie 2015 a avut loc, la București, un seminar dedicat acestor probleme și altor aspecte ale problematicii suplimentelor alimentare.
Sfaturi și sugestii pentru consumatori
Un prim sfat pentru consumatori ar fi să analizeze atent și sincer dacă sunt în situația să folosească suplimente alimentare sau se pot mulțumi cu soluția mai sănătoasă și sigură a unei diete variate și adaptate nevoilor personale. Poate este mai comod să folosim un supliment alimentar în locul unui preparat care solicită timp și puțin efort pentru achiziție și preparare, dar judecata sinceră trebuie să prevaleze, nelăsând loc riscurilor pe care le comportă apariția de complicații de care nu avem nevoie. Suplimentele, cum le spune și numele, completează o hrană, nu o înlocuiesc!
Persoanele animate de gândul că trebuie să fie în rând cu lumea și la consumul de suplimente alimentare, deși sunt sănătoase, trebuie să știe că aceste suplimente sunt inutile, și chiar dăunătoare, dacă hrana este echilibrată energetic și nutrițional. Un caz tipic este cel al consumului de suplimente omega-3 și omega 6. Câți dintre consumatorii acestor suplimente știu că acestea sunt recomandate numai celor ce suferă de afecțiuni coronariene și nu sunt consumatori de pește? Consumate în alte condiții, nu numai că nu aduc beneficii, ci sunt nocive. Normalitatea are alți parametri în cazul fiecărui individ, de aceea cel ce dorește să-și schimbe „normalitatea“ trebuie să știe că are de învins unele inconveniente, iar în această acțiune are nevoie de monitorizarea unui specialist.
Trebuie să ne obișnuim cu gândul că nu putem căuta doar avantaje în ceea ce suntem și ceea ce facem: nu putem, bunăoară, să ne permitem satisfacții culinare fără limită dacă activitatea nostră nu presupune efort fizic. Trebuie să înțelegem și să acceptăm că orice ieșire din normalitate are un preț!
Dacă am ajuns la concluzia că trebuie să apelăm la suplimente alimentare, este absolut necesar să consultăm și un medic de specialitate. Orice medic poate fi binevoitor cu noi, dar sfatul unui specialist trebuie căutat. Exempul unui prieten care a reușit nu trebuie luat decât ca o informație pozitivă: situația noastră este sigur diferită și trebuie judecată de un specialist. Consultarea unui medic este riguros necesară în cazul femeilor gravide, a mamelor care alăptează, a bolnavilor cronici și a altor persoane cu situații speciale.
Odată devenit consumator de suplimente alimentare, trebuie acordată multă grijă surselor de procurare. Cele mai autorizate opinii îndeamnă la cumpărarea suplimentelor de la magazine de specialitate; cu toate acestea, se practică un comerț de amploare cu suplimente cumpărate on-line. Situația trebuie înțeleasă, având în vedere că produsele cumpărate on-line sunt mai ieftine, dar trebuie înțeles și faptul că acest comerț este mult mai încărcat de riscuri. Oricare ar fi varianta, este bine să ne informăm inițial suficient în legătură cu produsul și cu regulile comerciale aplicate (garanții, drept de returnare etc.), dar și referitor la vânzător (nume, adresă, adresă de e-mail, telefon). Mulți consumatori experimentați sfătuiesc să nu se facă achiziții din afara Europei, avertizând că astfel se asumă riscul pierderii banilor plătiți.
Cercetarea atentă a informațiilor de pe etichetă și ambalaj trebuie considerată cu toată seriozitatea, chiar dacă nu avem certitudinea că informațiile furnizate sunt adevărate. În principiu, trebuie verificate: denumirea produsului și a substanței/substanțelor active (atenție, chiar și mici modificări pot să indice faptul că este vorba de alt produs decât cel solicitat), avizul organului de specialitate (Ministerul Sănătății), compoziția, modul de administrare, condițiile de păstrare, termenul de valabilitate, specificarea că produsele aparțin categoriei suplimente nutritive.
Câteva concluzii
Ca și în alte situații, este evident că fenomenul suplimentelor alimentare a plecat de la probleme și dificultăți care cereau soluții și a ajuns să se manifeste cu mult este marginile nevoilor inițiale, nevoi ale unor indivizi cu probleme personale, devenind un fenomen de masă, însă raționalitatea nevoilor maselor este totdeauna discutabilă.
Studiile de piață raportează chiar această situație: marii consumatori de vitamine și alte suplimente alimentare sunt cei ce nu ar avea nevoie de ele – oameni sănătoși, preocupați peste măsură de sănătatea lor. O situație care convine de minune afacerilor din domeniu: producători, distribuitori, mass-media, și chiar guvernanților.
Unul dintre factorii care facilitează acest fenomen este chiar corpul omenesc, cu imensa capacitate de adaptare la condiții dintre cele mai improprii și bizare: de la condițiile nutririi unui practicant de sporturi grele cu cantități pantagruelice de alimente supraîncărcate caloric peste care se adaugă suplimente alimentare hiperenegizante și teribil de solicitante, la condiția ascetului care ține post negru și se rezumă la o hrană abia simbolică. Analizând diferența uriașă dintre aceste diete, nu putem să nu ne întrebăm dacă puținătatea hranei ascetului nu sfidează principiile științelor exacte. Fără îndoială, este vorba aici de mari deosebiri de randament al organismului uman, despre care știm atât de puțin.
