Tomate
TOMATE ŞI ANALIZE
Dr. Ec. Emil Bojin
Suntem informaţi, prin diverse mijloace de media (sic!), despre situaţia cultivatorilor de roşii. Aceştia sunt nemulţumiţi de preţul oferit de comercianţi, cu mult mai mic decât suma cheltuielilor. Avem aşadar o problemă de supra-producţie. Detalii aici:
https://adevarul.ro/stiri-locale/slatina/un-nou-blocaj-pe-piata-legumelor-avem-solarii-2368441.html
Dar cum s-a ajuns la această recoltă abundentă? Să fi plouat la timp, să fi strălucit soarele cât trebuie, să fi fost nici prea cald şi nici prea rece? Nu, nimic din toate acestea. Fenomenele naturale au fost înlocuite cu intervenţia statului; este vorba de subvenţiile primite de fermieri, prin programul „Tomata”, cam 3000 de euro de căciulă. Detalii aici:
https://www.capital.ro/programul-tomata-2024-ajutor-agricultori.html
Este departe de noi gândul de a ne ridica împotriva ajutorării fermierilor români, în faţa cărora ne aplecăm cu respect până la pământ. Problema pe care o ridicăm ţine de alocarea banilor publici, adică de la buget - iar alocarea poate fi mai inteligentă sau mai precipitată, fără a se ţine cont de consecinţe. Banii publici, nu ostenim s-o repetăm, provin în proporţie covârşitoare de la consumatori, cei care plătesc faimoasa taxă pe valoarea adăugată. Da, TVA-ul este plătit şi de agenţii economici, dar ei recuperează aceşti bani – mai greu sau mai dificil (sic!) – prin bunăvoinţa autorităţilor fiscale.
Aşadar, fermierii noştri, stimulaţi de suma primită în schimbul cultivării de tomate, au făcut ce li s-a cerut: au cultivat tomate. Iar când sunt mulţi cultivatori de tomate, se obţine o recoltă mare de tomate. Ce face preţul când oferta este mare, iar cererea cam tot aia rămâne? Scade, ce să facă, nu trebuie să faci studii de economie ca să înţelegi aşa ceva – orice ţăran din piaţă îţi spune acelaşi lucru. Ca urmare, fermierii distrug recoltele de tomate, pentru că nu le pot păstra pentru cândva, când preţul va creşte.
Iar aici ajungem la esenţa acestor rânduri: este vorba despre preţioasele măsuri de reducere a „risipei alimentare”, care, conform membrilor din Parlamentul European, constituie un obstacol în obţinerea „economiei circulare”. Aceste idei, generate de militanţii ecologişti, sunt o ilustrare a dorinţei acestora de a reduce consumul, văzut ca sursă a tuturor relelor, culminând cu „catastrofa climatică”.
Deci, ni se spune: „Planificarea greșită a cumpărăturilor și meselor, fructele și legumele considerate „urâte”, cumpărăturile impulsive din cauza promoțiilor din magazine, ambalajele de mărimi necorespunzătoare sunt doar câteva dintre motivele risipei de alimente din gospodării, cea responsabilă de majoritatea alimentelor risipite.” Detalii aici:
Cu alte cuvinte, mâncaţi mai puţin, măi consumatori nesăţioşi!
Ne găsim aşadar în situaţia binecunoscută, în care consumatorii sunt victime, iar producătorii sunt învingători. Nu ar fi bine să fie subvenţii şi pentru consumatori? Măcar să crească fondul alocat de Ministerul Sănătăţii pentru cheltuielile cu analize recomandate de medicul de familie. Pentru că este o constantă afişul lipit pe uşa laboratorului care spune că „plafonul pentru luna …” s-a epuizat – repede, într-o zi sau două, deşi pacienţii îşi plătesc cu rigurozitate contribuţia de sănătate, lună de lună (nici nu ar avea alternativă). Sau finanţarea înfiinţării unor grădiniţe cu acces rezonabil, dacă tot ne plângem de scăderea populaţiei.
Poate noii reprezentanţi ai României în Parlamentul European vor adopta o atitudine mai puţin entuziastă faţă de iniţiativele celor care vor să salveze planeta cu orice preţ, ba distrugând un tablou celebru, ba interzicând maşinile pe benzină, ba reproşând consumatorilor că mănâncă prea mult.
Proiecte
Parteneri Media
