Studiu privind calitatea detergenţilor

APC lansează Campania naţională de informare şi educare “Să învăţăm să gândim în termeni chimici”. Studiile realizate de APC au scos în evidenţă încărcătura chimică ridicată a multor produse alimentare şi nealimentare. Copiii şi femeile gravide reprezintă categoriile de consumatori cele mai expuse şi vulnerabile la substanţele chimice din produsele destinate satisfacerii nevoilor de bază.

Nevoia de curățenie

În cultura lumii, deopotrivă în cultura scrisă, ca și în folclor, au rămas ziceri pline de înțeles în legătură cu nevoia de curățenie („E cuviincios ca hainele să fie curate şi îngrijite“ – Erasmus), la orice nivel social  („Curăţenia este demnitatea săracului, prin ea el se arată superior soartei sale“ – George Sand); s-a remarcat nevoia de a dezvolta simțul curățeniei de la vârstă fragedă („Simţul curăţeniei să fie insuflat copilului până la pasiune!“– F. Nietzsche), s-a consacrat rostul primordial al femeii în asigurarea curățeniei  („Femeia curată te îndeamnă la viaţă“ și „Curăţenia este darul de căpetenie al femeii“ – proverbe românești“), s-a remarcat relația dintre curățenie și calitatea vieții umane  („Ordinea, curăţenia şi economia înmulţesc zilele fericite“ – Petre Ispirescu) ș.a.m.d.  

În societatea modernă, nevoia de curățenie a fost, ca și alte nevoi, „democratizată“ și a ajuns să devină, pentru gospodina familiei, o preocupare excesivă, uneori stresantă și generatoare de boală. În rândul psihologilor se face distincție între două categorii de manii compulsive: nevoia de a verifica și obsesia curățeniei. Persoanele obsedate de curățenie au probleme în diverse planuri ale vieții personale. Între doi şi patru la sută din populaţie prezintă această tulburare, cumulată cu obsesia pentru ordine, perfecţiune sau pentru păstrarea obiectelor fără valoare; procentul este cu mult mai mare în rândul persoanelor vârstnice. Cea mai importantă cauză a obsesiei pentru curățenie este frica de microbi. Componenta genetică a acestui comportament este importantă: circa jumătate din copiii cu părinţi obsedaţi de curăţenie moştenesc această tulburare.
Este firesc ca fiecare persoană să-şi dezvolte propria concepție legată de curăţenie, dar nu mai este firesc interesul pentru curățenie care devine preocupare de toată ziua, zi de zi. O astfel de situație este generatoare de disconfort semnificativ, chiar de stres, nu doar pentru persoana de referință, ci și pentru cei din jur.

Câteva noțiuni în domeniu

Limbajul în domeniul produselor de curățare a cunoscut o dezvoltare accelerată în ultimele decenii ca urmare a apariției numeroaselor produse și tehnologii noi. Pentru nespecialiști, acest limbaj, preluat masiv de comercianți, poate provoca neînțelegeri sau chiar confuzii, cu efecte nedorite pentru utilizatori.

O scurtă trecere în revistă a celor mai frecvenți termeni din domeniul curățeniei și produselor de curățat se prezintă în continuare.

*Aditivi. Substanțe adăugate în rețeta unui produs cu scop definit.

*Apă dură / moale. Orice apă din izvoarele planetei conține cantități mai mici sau mai mari de minerale provenite din mediul din care a fost recoltată. Apa dură conține cantități mari de săruri de calciu , magneziu etc., deci are duritate mare. Apa moale / nedură este apa meteorică (apa de ploaie), foarte potrivită pentru spălat. Spălatul în apă dură necesită produse de curățat care conțin aditivi pentru dedurizare ori cantități mai mari de produse de curățare.

*Apă acidă / bazică (alcalină). Caracterul acid / bazic al apei se măsoară în unități pH (de la 1 la 14; apele acide au un pH cu valori situate sub valoarea 7, apele neutre au pH cu valoarea circa 7, iar apele bazice au pH peste valoarea 7). Apa superbazică (pH 11,5) are proprietăți detergente, fiind considerată de zeloși un „detergent al viitorului“. Se fabrică și se comercializează, la prețuri de mii de euro, aparate care produc apă puternic ionizată (superacidă, superalcalină etc.).

*Detergenți – termen care se trage din limba latină (detergere – a curăța), prin limba franceză (détergent); semnifică un produs care are proprietatea de a degresa, curăța, spăla anumite materiale / produse. Orice produs de curățat conține detergent, ca ingredient de bază. În limbajul cotidian, termenul detergent definește o clasă numeroasă de produse de curățare destinate în special curățării produselor textile, articolelor de menaj, pardoselilor etc. Semnificația corectă a detergentului este cea de substanță activă de bază din detergentul comercial (înțeles ca produs de curățare). Conform Regulamentului Nr. 648/2004/CE al Parlamentului European şi al Consiliului din 31 Martie 2004 referitor la detergenţi, „Termenul «detergent» poate fi explicat sumar ca fiind aplicabil tuturor produselor destinate curăţării materialelor textile sau suprafeţelor dure, sau cu alte cuvinte, tuturor «detergenţilor / produselor de curăţare» care au o funcţie de curăţare“.

*Detergenți biodegradabili. Produse de curățare care se descompun sub influența microorganismelor din apă în substanțe nenocive, protejând mediul natural. Criteriile de biodegradabilitate finală presupun o mineralizare a resturilor de detergent din apele evacuate  în proporţie de 60% ("biodegradabilitate finală" până la dioxid de carbon, apă şi săruri minerale) în termen de 28 de zile (conform Regulamentului Nr. 648/2004/CE evocat mai sus).

*Enzime. În murdăria produselor care trebuie curățate este multă materie organică. Rolul enzimelor (materie de natură proteică) din rețeta detergentului este de a cataliza (mijloci și ușura) reacțiile de degradare a murdăriei organice, care se va îndepărta apoi mai ușor.

*Spălare (cu detergenți). Proces prin care se pun în contact produse care trebuie spălate cu o soluție de detergent (obținută prin dizolvarea / diluarea unei cantități de produs de curățare în apă), care se agită ușor pentru înnmuiere, continuat cu operațiuni repetate de agitare / frecare / rostogolire pentru îndepărtarea murdăriei; după eliminarea soluției murdare se continuă cu limpezirea produselor în apă curată și stoarcerea produselor ude. O bună limpezire îndepărtează produsul de curățat până la nivelul la care nu mai există posibilitatea unor efecte nedorite ale substanțelor de curățare asupra utilizatorilor.

*Tensiune superficială (a soluției de spălare). Toate lichidele au tendința de a lua o formă de suprafață minimă în lipsa unor forțe exterioare. Acest fenomen este determinat de așanumita tensiune superficială, care se manifestă cu forță mai mare sau mai redusă în funcție de lichidul de referință și este rezultatul acțiunii forțelor intermoleculare ale lichidului. În procesul de spălare este de dorit o tensiune superficială redusă a soluției de spălare, situație care se rezolvă prin introducerea în produsul de curățat a aditivilor de detensionare, așanumiții agenți tensioactivi, surfactanți sau tenside.

* Zeoliți (în lb. greacă: „piatră care fierbe“). Sunt aluminosilicați naturali de calciu, sodiu, potasiu, magneziu etc. care au proprietatea de a elibera apă dacă sunt încălziți. Au densitate mică, structură poroasă și încărcare negativă (fapt unic în regnul mineral). Zeoliții naturali s-au format prin depunerea cenușii vulcanice în ape sărate. Zeoliții sintetici se produc din anii 1950 și au o largă utilizare în industria chimică (sunt eficienți ca site moleculare pentru separarea amestecurilor de gaze sau lichide și au proprietăți de catalizatori), în protecția mediului, în agricultură (îngrășământ pentru animale) și în producția materialelor de curățat (curăță eficient materialele contaminate cu produse petroliere, intră în rețetele detergenților și prafurilor de curățat, au utilizări în cosmetică etc.).

Ce sunt detergenții. Tipuri. Utilizări

Detergenții sunt produși realizați prin sinteză industrială, având o alcătuire asemănătoare cu cea a săpunurilor. De aceea, ei sunt agenți de spălare și curățare, modificând tensiunea superficială a soluției de spălare. Detergenții au o putere de spălare superioară săpunurilor pentru că includ aditivi (tenside, acizi, baze, enzime) cu rol de substanțe curățitoare active, capabile să ajute la îndepărtarea diferitelor forme de murdărie. Pentru a limita complexitatea unui detergent, se produc linii de detergenți specializate pe întrebuințări distincte: îmbrăcăminte, articole de menaj, pardoseli, produse metalice etc.  

Detergenții propriuziși (substanța activă de bază din produsul de curățare) sunt, similar săpunurilor, săruri complexe ale unor acizi sintetizați din produse petroliere –arene, alchilarene etc. Molecula de detergent are o extremitate lipofilă și hidrofobă (adică se fixează la o moleculă de grăsime, dar nu se fixează la molecule de apă) și un lanț hidrocarbonat lung, nepolar, lipofob și hidrofil (adică nu se fixează pe grăsimi, dar se fixează pe molecule de apă). Extremitățile hidrofile sunt miscibile cu apa, cele lipofile se fixează pe moleculele de grăsimi, deci moleculele de detergent se fixează la interfața dintre apă și grăsimi, detașând grăsimile de pe suportul textil.

După natura grupei hidrofile, detergenții pot fi:

-anionici (săruri de natriu ale: sulfaților acizi de alchil, acidului alchil sulfonic sau alchil-aril sulfonic);  spre deosebire de săpunuri, acești detergenți pot fi utilizați și în soluție acidă și în apă dură; au proprietăți de curățire excelente; nu sunt biodegradabili;

-cationici (conțin o grupare cuaternară de amoniu pe o catenă alcanică, cu radicali alchil); sunt dezinfectanți puternici (coagulează proteinele din bacterii), fiind folosiți mult în spitale; conferă fibrelor textile moliciune și delicatețe; nu sunt biodegradabili;  

-neionici (catenă liniară de lungime variabilă de tip alchilic și care au ca grupare polară grupa etoxi și o grupare hidroxil terminală); neavând sarcină electrică, pot fi folosiți deopotrivă în ape dure sau chiar ape bazice; au multă aplicație în spălătorii și în cosmetică, fiind puțin agresivi și cu putere spumantă controlabilă; sunt biodegradabili;

-amfoteri (ionizare negativă sau pozitivă, în funcție de condițiile pH-ul apei); spumează bine, prezintă blândețe și stabilitate; sunt folosiți pentru igiena personală și în curățenia casei.

Alte produse care pot fi considerate detergenţi sunt (conf. Regulamentului Nr. 648/2004/ CE):

•preparate auxiliare pentru spălare, folosite pentru înmuierea (prespălarea), clătirea sau albirea hainelor, țesăturilor de casă etc.;

•agenţi pentru condiționarea ţesăturilor, care au ca scop modificarea texturii percepute a ţesăturilor în cadrul unor procese care suplimentează spălarea acestora;

•agenţi de curăţare, întâlniți în substanţele folosite la curăţare în gospodărie şi / sau la curăţarea altor suprafeţe (cum ar fi: diverse materiale și produse, maşini, dispozitive mecanice, mijloace de transport şi echipamente conexe, instrumente, aparate etc.);

•alţi agenţi de curăţare şi spălare, destinați pentru orice alte procese de spălare şi curăţare.

Producerea detergenților

Unele dintre cele mai cunoscute molecule de sinteză aplicate în producția de detergenți actuali sunt: dodecilbenzensulfonatul de sodiu, dodecilsulfatul de sodiu (SDS), centrimoniu bromura, centrimoniu clorura etc.

În compozițiile detergenților moderni se disting două categorii de componente:

-componente de bază: surfactanți (substanța activă de bază), abrazivi (agenți pentru îndepărtarea impurităților solide de spălare), acizi (pentru îndepărtarea impuritățile solubile în acizi, cum ar fi calcarul; frecvent se folosesc: acid citric și acid acetic), baze (pentru îndepărtarea de grăsimi și uleiuri prin acțiune alcalină), înălbitori (compuși oxigenați ai clorului, cum ar fi hipocloritul sau peroxidul de hidrogen în substanțele de albire pe bază de oxigen), enzime (amilaze – pentru amidon, lipaze – pentru grăsimi, proteaze – pentru proteine);-alte componente, care pot fi prezente în detergenții cu acțiuni suplimentare care sporesc efectul componentelor active sau provoacă efect optic ori imprimă mirosuri distincte: excipienți (pentru condiționarea produsului și conservarea acestei stări), agenții pentru dedurizarea apei, parfumuri, înălbitori, antipoluanți (care ajută pentru a preveni sau pentru a reduce poluarea), polimeri speciali, cum ar fi copolimeri stiren - acrilat (care îmbunătățesc curățarea covoarelor cu șampon - după evaporarea apei, acești polimeri formează agregate pulverulente ale particulelor de murdărie, care pot fi îndepărtate comod de pe covor) etc. La nivelul specialiștilor, se disting două categorii de substanțe active (surfactanți) pentru produsele de spălare: pentru piață (commodity surfactants – engl.) și profesionali (specialty surfactants). Primele au evoluat în deceniile trecute și lista lor e fost relativ definitivată în decadele 1970 și 1980; surfactanții profesionali sunt în plină reînnoire, apărând mereu alte și alte substanțe. Surfactații din clasa commodity cel mai mult cunoscuți și folosiți sunt: săpunul, alchil benzenul sulfonat liniar – LAB, derivații alcoolici.  Actual, producătorii de detergenți au posibilitatea să aleagă dintr-o ofertă care conține cel puțin 15 tipuri de surfactanți. Evident, cei mai scumpi se produc în cantitate mai mică, iar marea producție de detergenți se bazează pe surfactanți mai ieftini. O listă a celor mai cunoscuți surfactanți, într-o ordine descrescătoare a prețurilor (dar crescătoare a cantităților de producție), se prezintă astfel: betaine, oxizi de amine, poliglucozide alchil, sulfat alchil, alcool etoxilați, alchil fenol etoxilat, eter sulfat, alchil benzen sulfonat liniar - LAB, săpun. Raportul de preț între un surfactant din capul listei (oxizi de amine, poliglucozide alchil) și altul din finalul listei (LAB) este de cel puțin 2:1. „Față de aceste aspecte, ar fi normal ca pe ambalajele detergenților să fie indicat nu doar tipul substanței active, ci și denumirea; or, produsele comercializate pe piața românească conțin informații la nivelul tipului de surfactant (majoritatea indică: surfactanți anionici, care, așa cum s-a arătat mai sus, spală bine, dar sunt poluanți).” Prof. Univ. Dr. Ion Schileru – Departamentul de Business, Științele Consumatorului și Managementul Calității, ASE București.

 

Loredana_Kaschovits“Știați că încăperea cu haine curate din casă poate fi una dintre cele mai toxice zone? Bineînțeles vorbim de hainele spălate cu detergent și balsam de rufe cu chimicale din comerț. Am o veste bună: există și detergenți 100% naturali și ecologici! Chiar nu e musai să lăsați în urma voastră o dâră de arome. Părul ne miroase a violete, dupa ureche a “Diorette”, sub axilă a floare de colț (care din câte știu nici nu miroase – dar ce știm noi consumatorii? – păi ce ne toarnă reclamele), picioarele a cremă mentolată și hainele a primavară. Serios? Mai știți care e mirosul  pielii voastre? Dar a hainelor uscate afară în vânt și soare? Hainele mele și așternuturile miros de mai bine de cinci ani a curat și nu e doar gratuit ci mai ales sănătos. Pentru că producătorii de detergent nu sunt obligați să pună pe etichetă toate ingredientele, avem la dispoziție o etichetă neclară de genul (5-15% surfactanți anionici, surfactanți neionici, <5% enzime, înălbitori optici, fragrance/parfum, etc.), consumatorul nu poate face o alegere în cunoștiință de cauză. Termenul “Fragrance – parfum” singur se poate referi la sute de chimicale din detergent, unele dintre ele extrem de periculoase. Vedeți pe etichetă “fără parfum” lucru îmbucurător dar după colț stă ascuns un înalbitor optic pentru detergent care emit o “lumină albastră” care mai degrabă păcălește ochiul. Albul nu este mai alb, este doar mai nesănătos. Această substanță rămâne în țesătură și după clătire iar aceasta ar putea fi una din cauzele iritațiilor pielii. De asemenea, ele se pot descompune foarte lent, aspect dăunător pentru viața marină. Cum puteți albi hainele în mod sănătos? Folosiți bicarbonat de sodiu. Sigur îl aveți prin casă.

Câteva chimicale din detergenți:

1. Surfactanți – sunt incluși în formula detergenților pentru a spăla mai bine hainele.

Surfactanți care au fost detectați în timpul analizelor:

a) quaterinum 15 – eliberează formaldehida, cunoscut cangerigen);

b) diethanolamina – poate provoca iritații cutanate, oculare, probleme ale ficatului;

c) extracte petrochimice – asociate cu probleme la nivel pulmonar;

2. Stabilizatori – sunt asociați cu probleme de piele, respiratorii și iritații oculare.

3. Înălbitori optici care ne păcălesc ochiul. Ei pot fi folosiți și separat sau incluși în detergent. Pot provoca iritații oculare și cutanate.

4.  Fosfați și EDTA se folosesc pentru eficiența detergenților în apă dură. Nu sunt ușor biodegradabile și s-a determinat ca fiind toxice pentru animale.

Ne mai mirăm că tot mai mulți copilași au dermatită? Aceasta ar putea fi doar una dintre cauze.

Alternative 100 % naturale și ecologice.

Nucile de săpun – este de departe detergentul cel mai natural cu putință. Interiorul nucilor este foarte bogat în saponine. La o temperatură de minim 40 grade aceasta se eliberează și spală hainele. Se pot folosi fie în starea lor naturală dar și sub forma de pudră, lichid ori pastă. Procesul de obținere este foarte ușor și la îndemână. În plus jumătate de kg de nuci de săpun e suficient în jur de șase luni. Ieftin, economic, eficient, natural. La o spălare nu e nevoie să folosiți mai mult de 4-5 nuci.

Detergenți pentru mașina de spălat ușor de realizat în casă:

Detergent pudră:

-         250 gr percarbonat de sodiu

-         250 gr sodă de rufe (calcinată - Na2CO3)

-         250 gr bicarbonat de sodiu (NaHCO3)

-         Cca. 250 gr săpun rufe ras cât mai mărunt

-         Opțional: 10 - 15 ml ulei esențial

Se amestecă toate ingredientele într-un vas până se omogenizează. Se adaugă cca. 30 gr la o spălare. Pentru haine mai murdare, pătate sau apă foarte dură se adaugă o cantitate mai mare (între 60-70 gr). La un program de 40 minute al mașinii de spălat și temperatură de 40 grade Celsius a apei, săpunul ras se dizolvă întotdeauna. Nu mai este nevoie să folosiți produse anticalcar pentru mașina de spălat.

Atenție:

•  depozitați într-o caserolă cu capac sau borcan închis ermetic. Soda calcinată și percarbonatul de sodiu au efect higroscopic (atrag umiditatea din aer)

•  în timpul procesului folosiți mănuși de protecție.

Acest detergent este eficient, natural și ușor de pregătit. Recomandat mai ales pentru bebeluși, spălarea scutecelor refolosibile, persoane cu piele foarte sensibilă sau atopică.

Detergent lichid:

-         3,7 l apă (sau decoct de nuci de săpun)

-         100 gr săpun rufe

-         250 gr bicarbonat de sodiu

-         10 ml ulei de sâmburi de gref (nu ulei esențial, ci ulei vegetal)

-         Opțional: 10 ml ulei esențial

Într-un vas metalic se pune săpunul ras și apa cât să îl acopere (cca. 500-700 ml). Se amestecă la foc mic până se dizolvă complet. Într-un recipient mai mare se adaugă cca. 3 litri de apă caldă, care se amestecă cu săpunul dizolvat. La sfârșit se adaugă bicarbonatul de sodiu. Asigurați-vă că detergentul este omogenizat complet. Nu uitați nici de uleiul de gref. Acesta are rol de conservant natural.

Se adaugă la fiecare spălare câte jumătate de ceașcă de detergent. Pentru rufe mai murdare, se poate adaugă o ceașcă întreagă.

Atenție: rețeta indică bicarbonat de sodiu, NU sodă calcinată." Loredana LUTHELO KASCHOVITS, antreprenor cosmetice naturale.

Comerțul cu detergenți

Un grup distinct este constituit din produsele de curățat cu destinații speciale: produse pentru scos pete (o gamă foarte variată în funcție de natura petelor; sunt foarte apreciați detergenții cosmopoliți, cu lemn de Panama, foarte activ față de pete), înălbitori, soluții de clătire, substanțe anticalcar, balsamuri, detergenți pentru textile speciale (haine de bebeluși – detergenți neparfumați, din ulei de măsline și alte produse naturale; pentru lână și mătase, pentru perdele, pentru covoare și mochete), detergenții cu funcții mixte (gen 2 în 1 sau 3 în 1, care au funcții de înmuiere, dedurizare a apei, spălare, reîmprospătarea fibrelor textile, revigorarea culorilor ș.a.).

În privința ingredientelor, sortimentul contemporan de detergenți informează utilizatorii că produsele pe care le cumpără conțin categorii de substanțe (gen surfactanți anionici, surfactanți neionici, parfum, zeoliți ș.a.m.d.), nu substanțe cu denumirrile lor identificabile. Reglementările din ultimii ani încearcă o aducere a relațiilor utilizatorilor cu producătorii și comercianții de detergenți sub semnul corectitudinii, dar lupta e grea și, pe termen lung, se poartă la un scor în defavoarea utilizatorilor. Din categoria succeselor pentru utilizatori, merită să menționăm că unii producători au început să menționeze și elemente concrete pe etichetele produselor de curățat („Citronellol, Hexyl cinnamal, lavandă și uleiuri certificate organic, apă vitalizată, bilă de bovine etc.“) .Trebuie să observăm că, și în aceste cazuri, demersurile producătorilor țintesc mai mult către epatare în fața concurenței decât spre informarea lejeră, ușor de înțeles de către utilizatorii de rând.          

Consumul și alegerea unui detergent

La finalul anului 2015, consumul de detergent în România era unul din cele mai scăzute din Europa, cu un nivel valoric de doar 40 lei/loc., estimându-se o creștere viguroasă a pieței în anii  următori, îndeosebi a segmentului detergenți lichizi, care ar urma să reprezinte cel puțin 10%.

Detergenții intră, alături de săpunuri, în compoziția produșilor de spălare granulați ca substanță activă. Detergenții granulați destinați scopurilor menajere conțin până la maximum 40% substanță activă, restul componentelor au scopuri distincte: dedurizarea apei, agent de înălbire pe bază de oxigen activ, enzime, produse pentru parfumare, antispumanți.

O spălare eficientă presupune să se aleagă cel mai potrivit detergent pentru categoria de materiale ce trebuie curățate și cel mai potrivit program de spălare (dacă spălarea se face cu mașini de spălat), luând în considerare următoarele principii:

-pentru materiale celulozice naturale (rufe albe din bumbac) cu pete de grăsime sau proteine, cel mai potrivit este un detergent care să conțină enzime și agent de înălbire pe bază de oxigen activ, iar programul de spălare trebuie să fie mai lung, cu fază de înmuiere; enzimele degradează grăsimile și proteinele facilitând spălarea, dar procesul presupune un timp de spălare mai lung;

 -rufele colorate se spală cu un detergent care conține substanțe protectoare pentru pigmenții și coloranții din produsele supuse spălării;

-materialele textile sensibile (lâna, mătasea naturală etc.) nu se spală cu detergenții care conțin enzime, pentru că lâna și mătasea sunt proteine care ar avea de suferit din cauza enzimelor;

-detergenții pentru mașinile de spălat trebuie să aibă o capacitate de spumare limitată, dat fiind volumul limitat al cuvei de spălare, deci trebuie folosiți detergenți care conțin antispumanți.

-produsele de curățare cu alte destinații menajere decât spălarea produselor textile, așa cum sunt          

detergenții pentru vase / geamuri / pardoseli / instalații sanitare etc. trebuie să aibă o bună putere de spălare, concomitent cu o bună capacitate de îndepărtare prin clătire facilă.

În privința etichetării detergenților, Regulamentul Uniunii Europene CE 648/2004 impune ca, privitor la etichetarea detergenților menajeri, să se menționeze toate substanțele de conservare, ca și alte 26 de substanțe considerate alergene din compozițiile așanumitelor „parfumuri“ (substanțe de parfumare a produselor de curățat), când proporția masică depășește 0,01 %. Scopul menționării acestor informații este acela de a da posibilitatea utilizatorului casnic să aleagă cel mai bun produs, pe care să-l folosească în deplină siguranță și cu rezultate maxime, dar și de a da posibilitatea medicilor să știe ce agenți chimici ar putea sta la baza fenomenelor de alergie manifestate la pacienții lor.

Către aceleași scopuri filantropice se îndreaptă și eforturile de creare a unor noi semne și simboluri pentru ambalajele de detergenți care să fie înțelese corect și ușor de către toate categoriile de utilizatori, ca și cercetarea din industria detergenților, care vizează reducerea cantității de detergent pentru operațiunile de spălare: în Franța, de exemplu, doza de detergent pentru o șarjă de spălare a scăzut de la 150 g în 1998 la 100 g în 2005 și se preconizează scăderea la 60-70 g în următorii ani.

Sunt periculoși detergenții?

Detergentul este un produs de sinteză, cu o compoziție din ce în ce mai sofisticată. Unele componente ale detergenților sunt dovedite ca fiind dăunătoare pentru oameni, animale, plante și mediul natural în general (aer, pământ, ape de suprafață și ape de adâncime).

Măsuri au fost luate în repetate rânuri, dar aplicarea lor a fost amânată tacit, fie din motive obiective (nu există alternative satisfăcătoare din punct de vedere tehnic și economic), fie din motive care își au explicația în interesele corporațiilor implicate în producția, distribuția și comerțul cu produse de curățat. Bunăoară, la nivelul UE s-a propus interzicerea utilizării fosfaților în compoziția detergenților, dar aplicarea măsurii trenează.

 „Efectele detergenților asupra mediului sunt suficient de extinse și grele, încât se estimează că dacă pe toată planeta s-ar impune măsuri severe și conjugate împotriva poluării cu detergenți, ar fi necesară o perioadă de refacere care ar dura aproape o jumătate de secol.Îndeosebi surfactanții anionici, utilizați larg în producția actuală de detergenți, nefiind biodegradabili, se îndepărtează cu mare greutate de pe suprafețele apelor, iar acolo produc o spumă otrăvitoare, care împiedică aerarea apelor, distrugând toate formele de viață din ape.” Prof. Univ. Dr. Ion Schileru – Departamentul de Business, Științele Consumatorului și Managementul Calității, ASE București.

 Producția de surfactanți și alte componente din detergenți este tributară în mare parte petrolului și altor resurse neregenrerabile; se pot produce surfactanți și din materii prime naturale (care sunt biodegradabile), dar trebuie luată în considerație ipoteza că dirijând mari cantități de materii prime naturale spre producția de detergenți se pune în pericol asigurarea hranei pentru miliardele de locuitori ai planetei.
I.SchileruPotențialul nociv al detergenților este, cel mai adesea, necunoscut de utilizatorii de rând: îndeosebi produsele cu prețuri economice au un potențial agresiv ca urmare a folosirii de materii prime din categoria celor mai comuni surfactanți anionici și cationici. O categorie limitată numeric de utilizatori, din care fac parte unii părinți tineri, este atentă la produse de curățare dedicate spălării vestimentației copiilor mici, realizate din materii prime ecologice și asta pentru că circa o cincime din copiii mici suferă de afecțiuni dermatologice, iar numărul copiilor alergici este în creștere. Aceste efecte sunt cauzate și de faptul că programele mașinilor de spălat conțin faze de limpezire tot mai economice, adică scurte și realizate cu apă puțină, fapt care determină ca hainele spălate să rămână cu detergent neeliminat; mai mult, unii detergenți conțin produse de parfumare care au darul să încurajeze gospodinele în a folosi programe de spălare care „lasă hainele parfumate“. Tot așa, unii detergenți nu mai conțin substanțele clasice de albire a rufelor, ci așanumiții „înălbitori optici“, substanțe care lasă ochiului uman o falsă impresie de alb, tot din considerente de „economisire și protecție“ (consum mai redus de apă, rețetă mai ieftină etc.), dar care poluează apa din pânza freatică.” Prof. Univ. Dr. Ion Schileru – Departamentul de Business, Științele Consumatorului și Managementul Calității, ASE București.

Costel Stanciu"Din pacate, omul modern este înconjurat de „otrăvuri cu acțiune lentă“, pe care corpul adulților și mai ales al copiilor le absoarbe prin căile respiratorii, prin piele, chiar prin aparatul digestiv, îmbolnăvindu-se treptat și, deseori, ireparabil. Prin această campanie, ne propunem să-i îndrumăm pe consumatori în vederea realizării alegerilor potrivite a produselor de larg consum din punct de vedere al conţinutului în substanţe chimice, astfel încât să nu se expună unor riscuri cu privire la sănătate. Limbajul în domeniul produselor de curățare a cunoscut o dezvoltare accelerată în ultimele decenii ca urmare a apariției numeroaselor produse și tehnologii noi. Pentru nespecialiști, acest limbaj, preluat masiv de comercianți, poate provoca neînțelegeri sau chiar confuzii, cu efecte nedorite pentru utilizatori. ” Conf. univ. dr. Costel Stanciu, presedinte APC


În anii 1950, când se deschidea exploziv era mașinilor de spălat și a detergenților de uz casnic, lumea era derutată de spuma persistentă de pe suprafața râurilor, spumă frumoasă și ucigătoare. În câțiva ani, s-a dovedit responsabilul: era produsul numit ABS – alchil benzen sulfonat, cel care producea impozanta spumă, dar puțin biodegradabil. „Din 1956, fabricanții de detergenți au înlocuit ABS cu LAS (alchil sulfonat linear), care este biodegradabil rapid; de atunci, LAS a devenit agentul de spumare vedetă în foarte mulți detergenți. Asta până când a fost suspectat că poate favoriza apariţia unor afecţiuni neurovegetative precum Alzheimer şi Parkinson. O altă substanță vedetă este SLS (sulfat lauril de sodiu), surfactant anionic prezent în mare parte dintre detergenţii de rufe, agent de spumare dur și cunoscut ca iritant al pielii şi ochilor, care duce la căderea părului şi declanşează reacţii alergice; odată absorbit de organism, prin piele, SLS imită activitatea estrogenului, fiind considerat un factor al declansării sindromului premenstrual, simptomelor menopauzei, scăderii fertilităţii masculine şi creşterii riscului de cancer de sân.Probleme la fel de grele sunt generate de folosirea nitriților și fosfaților în rețetele detergenților cu scopul reducerii durității apei și dând posibilitatea utilizatorilor să folosească detergentul și în ape dure. Or, aceste substanțe, odată ajunse în apă, stimulează înmulțirea algelor, care consumă oxigenul și fac imposibilă viața altor specii în apa respectivă.” Prof. Univ. Dr. Ion Schileru – Departamentul de Business, Științele Consumatorului și Managementul Calității, ASE București.

Alternativa la aceste produse cu potențial atât de toxic pentru viață o constituie așanumiții detergenți biodegradabili, care conțin ingrediente active și sunt capabili de a se descompune în apele reziduale sub acțiunea factorilor din mediul respectiv (oxigen și microorganisme).

O clasă  de produse care se luptă pentru imagine și cotă pe piața detergenților o reprezintă detergenții bio: conțin ingrediente active naturale, extrase din plante (citrice, aloe vera, nuca de cocos, legume, soia, lavandă, eucalipt, mușețel etc.), prietenoase cu mediul natural; fiind alcătuite din substanțe care nu lasă reziduuri, sunt total biodegradabili.

Problema de fond a pieței detergenților biodegradabili o reprezintă încrederea limitată a consumatorilor în aceste produse, deseori mai puțin eficiente la spălare decât adversarii sintetici și prețul evident mai mare.

În această situație, piața românească a detergenților oferă relativ multe produse, dar toate conțin aceleași ingrediente, între care domină surfactanții anionici (15...30 %); surfactanții neionici, care sunt biodegradabili, sunt incluși în pondere mică (circa 5 %). Celelalte componente – agenți de înălbire, enzime, fosfați, nitriți, parfumuri, aduc valoarea practică dar și neajunsurile specifice, prezentate sumar mai sus.


Opinii și sugestii privind detergenții. Tendințe

O discuție pe tema curățeniei trebuie să ia în considerare cel puțin câteva elemente care să asigure o abordare obiectivă și echilibrată. Întâi trebuie observat că și în această privință există un contrast între caracterul nelimitat al pretenției de curățenie și resursele pe care le reclamă o curățenie împinsă la un nivel înalt, pe de o parte, dar și față de efectele supracurățeniei.

Ființa umană cade ușor în irațional atunci când se supune principiilor grupului, individul poate fi luat repede de un curent sau altul, devine zelos și pătimaș mai repede decât s-ar crede: moda curățeniei, ca oricare modă, face nemumărate victime în rândul femeilor tinere, de regulă, care se trezesc sclavele unei competiții care nu aduce nimic bun. Concret, nu mai rămâne timp liber, cresc cheltuielile cu achiziția unor produse „mai performante“, apar eșecuri, nemulțumiri, stres. Ca și cum n-ar fi destul acest paradox, apar efecte nedorite: deseori, produsele noi se dovedesc agresive pentru corpul omenesc, excesul de detergent pe rufele spălate chiar dacă nu sunt murdare lucrează împotriva corpului, apar reacții cutanate și sensibilități de tot felul.

Aproape fără excepție, mania curățeniei ne împinge la exagerări: spălăm viguros și lucruri care prin natura lor nu se prea spală (este cazul produselor din lânuri fine – vicunia, cașmir, mohair –  și din mătase care se spală și se ...distrug!).

Erori frecvente sunt cauzate de necunoaștere sau ignorare.

Nu toți utilizatorii cunosc că procesul de spălare cuprinde și o fază de alternare a agitării cu pauze în care se pretrece fenomenul de detașare a particulelor de murdărie și trecere a lor în soluția de curățare / spălare; la spălatul manual, după înmuierea rufelor cu o scurtă agitare, se lasă pauza de detașare a murdăriei. Dacă această pauză se prelungește, ajungând de ordinul orelor, se petrece un fenomen nedorit, așanumita redepunere a murdăriei, care este doar parțial reversibil, dacă nu chiar ireversibil. Multe insatisfacții privind calitatea detergenților provin de la prelungirea pauzei și instalarea fenomenului de redepunere a murdăriei.Necunoaștere și ignorare se întâmplă și în legătură cu alegerea detergentului potrivit, așa cum s-a arătat mai sus: trebuie înțeles că detergentul care ne-a cucerit și la care ținem foarte mult nu poate da satisfacție în orice situație. Un minim efort de informare aduce mulțumire și economie.Multă dezbatere se manifestă în legătură cu produsele noi, deși în această privință se observă cât de adevărată este înțelepciunea populară: nu tot ce e nou e nou, adesea e „nou“ doar cel ce face aprecierea! Și în materie de detergenți se mai redescoperă roata: apar noi formule care valorifică substanțe detergente din secolele trecute, avem deseori revelația unor descoperiri care îi amuză pe bunicii noștri. Nu e nici o rușine să ne întoarcem la practicile bune, să aplicăm chibzuit ceea ce am învățat și altădată, de asemenea nu e profitabil să căutăm schimbare cu orice preț (nu merită, deci, să dăm tot timpul satisfacție orgoliului nostru!).” Prof. Univ. Dr. Ion Schileru – Departamentul de Business, Științele Consumatorului și Managementul Calității, ASE București.

Trebuie să ținem seama și de faptul că mulți dintre detergenții actuali au „formulă complexă“, adică sunt proiectați să fie folosiți în situații foarte variate (apă moale / dură / acidă; pentru rufe murdare / puțin murdare; rufe albe / colorate,  țesături din fibre naturale / chimice), de aceea au rețete complexe, cu componente care pentru o situație dată nu sunt necesare, poluând inutil mediul. Există, totodată, detergenți cu destinație clar specificată și ar fi cazul să fie mai multe astfel de formule: această situație ar asigura economii la utilizatori și un plus de protecție a mediului.

Acești detergenți cu formulă complexă sunt foarte duri, deci au o putere de curățare ridicată, dar prezintă și mare agresivitate pentru pielea umană. Or, nu totdeauna este nevoie de detergenți foarte duri, în cele mai multe cazuri se poate curăța foarte bine cu detergenți naturali, așa cum sunt unele produse noi de curățat. Aceștia nici nu conduc la creșterea rezistenței microbilor, așa cum se întâmplă în cazul detergenților duri.

Care ar fi tendințele în domeniul detergenților? Încă de mai multe decenii au fost stabilite câteva direcții de anvergură strategică: eficiență mare la spălare (capabili să dea satisfacție maximă dacă sunt utilizați conform destinației precizate), profil sanoprotecor (non-agresivi pentru utilizatori), profil ecologic (să fie rapid biodegradabili, nepoluanți), economici (să fie comercializați la prețuri accesibile și să spele bine la temperaturi de 20-30 oC); aceste tendințe sunt mai mult doleanțe, dar trebuie observat că, în condițiile unei concurențe bine protejate, producătorii chiar trebuie să caute formule potrivite ca să asigure întâlnirea cu cererea; multe din noutățile în domeniu ilustrează acest fapt.

 

Consumer ChampionECC-Net-Travel-App

Newsletter

Proiecte

Centrul European al Consumatorilor din RomaniaFii un pacient activBugetul FamilieiTotul despre DAE

Parteneri Media

Antena 1Kanal DEva.ro | Internet la femininSanatatea BuzoianaComunicate de presaLion MentorTomis NewsGradinite BucurestiTatiCool

Facebook

Parteneri

ECC RomaniaComisia EuropeanaBEUCConsumer ChampionA.N.P.C.Uniunea EuropeanaParlamentul EuropeanGrupul Consultativ pentru servicii financiare nebancareTrusted.roSeoMark