APC va ataca în contencios administrativ O.U.G nr. 67/2023 privind plafonarea adaosului comercial la unele alimente

Asociația Pro Consumatori (APC) – Vocea consumatorilor în România, membră în Organizația Europeană a Consumatorilor (BEUC) din anul 2005, cu activitate neîntreruptă de peste 33 de ani în domeniul apărării drepturilor și intereselor economice ale consumatorilor, a luat act cu îngrijorare de încălcarea Legii nr. 52/2003 privind transparența decizională în administrația publică de către Guvernul României prin nerespectarea termenului de 10 zile calendaristice privind transmiterea de opinii/propuneri/sugestii la O.U.G. privind instituirea unei măsuri cu caracter temporar de combatere a creșterii excesive a prețurilor la unele produse agricole și alimentare. Proiectul de O.U.G. a fost ridicat pe site-ul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale la data de 28 iunie 2023, ora 13.20, iar la data de 30 iunie 2023 a fost publicat în Monitorul Oficial Partea I nr.602, astfel nefiind respectat termenul de 10 zile calendaristice pentru consultarea cetățenilor și a asociațiilor legal constituite cu privire la acest act normativ, încălcându-se astfel principiul participării active a cetățenilor la luarea deciziilor administrative și în procesul de elaborare a proiectelor de acte normative.

Având în vedere cele de mai sus, Asociația Pro Consumatori își rezervă dreptul de a face demersurile legale în vederea respectării Legii nr. 52/2003 privind transparența decizională în administrația publică, așa cum prevede articolul 14 din această lege.

În mod evident, fiind o asociaţie de consumatori, apreciem facilitarea accesului acestora la un număr de alimente de bază. Orice consumator, cu excepţia miliardarilor – probabil – este interesat de preţul produselor. În ciuda teoriilor economiei comportamentale, apreciem că, încă, oamenii au pe piaţă un comportament raţional: ei caută produsul care le convine, iar o caracteristică a acestuia este preţul. Bineînţeles, asociat cu o altă caracteristică esenţială, şi anume ca produsul să corespundă cu scopul acestuia: frigiderul să răcească, iar caloriferul să încălzească.  

Aşadar, timp de trei luni, consumatorii vor putea cumpăra mai ieftin 14 produse alimentare; după această perioadă, măsurile de limitare a adaosului comercial se vor anula? Rămâne de văzut.

Pe de altă parte, susţinem economia de piaţă şi contestăm economia de comandă, când cineva, la un comitet de stat al planificării (remember N. Văcăroiu, acest Hagi al finanţelor, cum s-a autodefinit), stabileşte preţul tuturor produselor, ca şi cantitatea lor: 50.000 de perechi de pantofi negri măsura 42 la 150 lei, 40.000 măsura 43 la 149 lei, şi aşa mai departe. Cei nostalgici poate că văd cu bucurie în măsurile prevăzute de ordonanţă reapariţia preţurilor stabilite în mercurial: leuştean, 0,75 lei legătura, mărar 0,50 etc. Dar nu aceasta este soluţia, de a limita preţurile prin acte legislative; reacţia aşteptată este ca produsele respective să dispară de pe piaţă şi să reapară pe sub tejghea, la alt preţ.

Ordonanţa prezintă însă unele aspecte tipice unui act volitiv: în anexă citim alimentele la care adaosul comercial este limitat. Dar nu orice fel de alimente: de exemplu,  laptele trebuie să fie cu grăsime de 1,5% şi nu mai mult; iaurtul poate fi de 3,5% grăsime, dar într-un ambalaj nu mai mare de 200 de grame; ouăle să fie de dimensiune medie şi vândute la ambalaj de 10 bucăţi, dar nu şi de 30 de bucăţi; carne de pui, dar nu şi piept de pui.

Şi astfel intrăm pe terenul unei discuţii pe teme macroeconomice. Iar argumentele sunt vechi de când lumea. Să sperăm că le vom termina pe deplin edificaţi.

Astfel, într-un material realizat de OECD, se arată: "Dacă unii consumatori sunt prea săraci şi nu reuşesc să orienteze funcţionarea pieţei conform cu nevoile lor, atunci răspunsul nu rezidă în reglementări ale funcţionării acestei pieţe, ci în politici de protecţie socială".

Cândva, de mult, prin 1978, guvernul francez a înţeles faptul că stabilirea nivelului preţurilor de către autorităţi nu a calmat inflaţia, în schimb a diminuat spiritul competitiv din economie, şi a renunţat la o asemenea politică.

Tot astfel, marele economist american Milton Friedman a scris despre lungile cozi la benzină în Statele Unite, create ca urmare a preţului impus de guvern (era vremea  crizei petrolului), lungi cozi la care consumatorii resimţeau o profundă nemulţumire, iar pe scară naţională se pierdeau cantităţi uriaşe de timp. Friedman a cerut atunci liberalizarea preţului la benzină.

Pentru a corecta o situaţie, guvernul poate desemna o instituţie pentru a supraveghea comportamentul nedorit, în cazul nostru ANAF şi Consiliul Concurenţei. În acest sens, tot Milton Friedman scria: "orice act de intervenţie [în piaţa liberă] stabileşte poziţii de putere. Cum va fi folosită această putere depinde mult mai mult de oamenii care sunt în poziţia de a o folosi [inspectori, controlori, poliţişti etc.], decât de ce a avut în vedere persoana care a iniţiat cândva acest act de intervenţie"; cu alte cuvinte, dar tot ale lui Friedman, „legea stă în pixul ultimului inspector”.

Aşadar, mai degrabă tichete de masă decât limitarea adaosului comercial…

“De fapt, problema comerțului românesc cu alimente este comportamentul speculativ al unor comercianți manifestat prin aplicarea la preţurile de achiziție de la producătorii/procesatorii de alimente a unor adaosuri comerciale situate între 70% şi 200%. Singura măsură administrativă care ar descuraja acest comportament speculativ şi nu ar afecta economia de piață, ar fi obligarea comercianților de alimente printr-un act normativ să afișeze adaosul comercial pe eticheta de preţ al fiecărui produs alimentar de la raft. În felul acesta consumatorii i-ar sancționa pe comercianții de alimente care practică adaosuri comerciale foarte mari prin refuzul de a cumpăra alimente de la aceștia. Acum, depinde ce-şi doreste Guvernul României, existenţa unor adaosuri comerciale foarte mari la alimente, care bineînţeles că generează încasări mari la buget prin TVA-ul aplicat preţurilor exagerate la alimente sau un nivel scăzut al preţurilor la alimente pentru consumatori, dar cu diminuarea încasărilor la buget ca o consecinţă a TVA-ului aplicat la preţuri mai mici.” Conf. univ. dr. Costel Stanciu, preşedinte Asociaţia Pro Consumatori.

 

pag_apaConsumer Law ReadyECC-Net-Travel-App

Proiecte

Centrul European al Consumatorilor din RomâniaFii un pacient activ

Parteneri Media

Antena 1Kanal DLion MentorTomis NewsGradinite Bucuresti

Facebook

Parteneri

Cristina TenuInfluencerECC RomaniaZiarul de BucurestiComisia EuropeanaBEUCUniunea EuropeanaFundația Mâine va fi mai bineTrusted.roSeoMark