Consumatorii plătesc şi atunci când nu consumă
Dr. Ec. Emil Bojin
Asociaţia Pro Consumatori are ca obiectiv promovarea intereselor consumatorilor, lucru pe care îl face neîncetat de 30 de ani. O situaţie permanent actuală, observată în toţi aceşti ani, se referă la poziţia permanent perdantă a consumatorilor în raport cu agenţii economici. Desigur, nu ne referim la simplul act de vânzare – cumpărare: aici lucrurile se bazează efectiv pe convingerea ambelor părţi că au făcut o bună alegere; consumatorul este mulţumit că a cumpărat bunul dorit la un preţ care, în ultimă instanţă, i-a convenit, iar comerciantul, că l-a vândut la un preţ care îi va aduce profitul scontat.
Aici ne referim la intervenţia guvernului în raporturile dintre cei doi factori economici, intervenţie care, prea adesea, este în favoarea agentului economic. Astfel, efectele sistării în mare parte a activităţilor economice, impuse de izolarea socială în faţa noului virus, constituie un ultim exemplu al acestui dezechilibru. Numeroase domenii economice au fost nevoite să-şi întrerupă activitatea, cel mai adesea cele în care, în cadrul spaţiilor deţinute, se află consumatori – restaurante, hoteluri, săli de sport şi de spectacole, şi multe altele. Trebuie subliniat acest fapt: nu era nevoie de o situaţie dramatică pentru a se demonstra, o dată mai mult, că fără consumatori nici o activitate economică nu se poate desfăşura.
Şi totuşi, guvernul a găsit de cuviinţă să cheltuiască bani pentru compensarea pierderilor suferite de agenţii economici. Aflăm din media că s-au alocat fonduri pentru susţinerea întreprinderilor mici şi mijlocii (3,3 miliarde de euro), schemă de ajutorare aprobată şi de Comisia Europeană. O altă formă de ajutor s-a instituit pentru finanțarea programului de investiţii, modernizare şi dezvoltare a infrastructurii în staţiunile balneare sau balneoclimatice (130 milioane de euro). Pe de altă parte, începând cu luna iunie, se va deconta angajatorilor, pe o perioadă de trei luni, un procent de 41,5% din salariul brut lunar al fiecărui lucrător căruia i se reactivează contractul de muncă suspendat anterior (aşadar, statul plăteşte aproape jumătate din salariu). Iar pentru cei de peste 50 de ani, patronii primesc de la stat lunar, pe o perioadă de 12 luni, 50% din salariul angajatului. Iar exemplele se pot înmulţi.
De altfel, firmele, dacă nu primesc, atunci cer: tot felul de grupări de agenţi economici din cele mai diverse domenii solicită Statului sprijin financiar, pentru tot felul de motive, ca de exemplu „seceta de anul acesta, cum nu s-a mai întâlnit vreodată”, şi terminând cu – bineînţeles – criza provocată de noul virus.
Dar, aşa cum am arătat în numeroase ocazii, „statul” , din punct de vedere financiar, suntem noi, consumatorii. Aceasta, deoarece bugetul naţional este alimentat în proporţie covârşitoare de impozitul pe consum, numit TVA; el se aplică oricărei cumpărături făcute de orice consumator, de la clienţii unui club de noapte şi până la uleiul cumpărat de o pensionară CAP din mediul rural.
Dacă nu primesc banii solicitaţi, atunci întreprinzătorii oameni de afaceri găsesc „soluţiile” potrivite, cum ar fi recenta „taxă Covid”, o sumă inclusă în nota de plată de la restaurante, hoteluri, cabinete stomatologice sau saloane de frizerie şi coafură.
Aşadar, agentul economic îşi recuperează pierderile – mai bine zis, lipsa câştigurilor – introducând „taxe” plătite de consumatori, iar pe de altă parte beneficiază de sprijin financiar din partea bugetului de stat (adică, încă o dată, de la consumatori).
Dar nu este cazul să vituperăm contra Guvernului României; el acţionează exact ca celelalte guverne: sprijină economia (prin reprezentanţii săi, firmele), aşa cum o face, de altfel, şi Comisia Europeană, care a anunţat un plan de redresare pentru Europa, în valoare de peste 2000 de miliarde euro, menit să repare prejudiciile aduse de criză, privilegiind încă o dată aceiaşi actori economici – firmele. (În acest context, nu putem să nu amintim cu stupoare despre decizia guvernului german de a compensa pierderile persoanelor care activează în „industria sexului”, oferindu-le câte un grant de 9000 de euro, în calitate de prestatori de servicii).
Constatăm aşadar că, şi în cazul nefericit al pandemiei curente, tot consumatorii sunt cei care achită nota de plată.
Dar să nu încheiem pe această notă sumbră, pentru că există şi cazuri în care nu sunt uitaţi nici consumatorii: Administraţia SUA intenţionează să le ofere cecuri cetăţenilor americani, în cadrul unui set de stimulente pentru limitarea daunelor generate de epidemia de virus asupra economiei SUA, după cum a declarat secretarul american al Trezoreriei.
Astfel de cazuri ar putea fi o sursă de inspiraţie şi pentru Europa noastră.
