Ion Ghica despre consumatori

În 1881, adică acum 140 de ani, Ion Ghica îi scria lui Vasile Alecsandri (de altfel, aceste scrisori sunt grupate într-un volum) despre libertate, dar în cuprinsul textului se găsesc numeroase referinţe la probleme economice, la concurenţă, la protecţionism şi chiar la … consumatori!

Să vedem:

„Pentru unii, supremul libertăţii ar fi de a se obliga toţi românii mari şi mici să nu cumpere marfă decât de la dânşii; alţii, mai puţin exigenţi, s-ar mulţămi ca să nu se aducă mărfuri străine în ţară, ca să nu concure cu cele confecţionate de dânşii; pentru alţii, ar fi destul să se restrângă cât s-ar putea mai mult numărul acelor cari produc aceleaşi obiecte ce produc şi ei; foarte puţini înţeleg că a protege în contra concurenţei … este a persecuta pe cei mulţi în folosul unora.”

„Ţările despotice, unde s-a practicat cu mai multă asprime sistemul vamal, sistemul protecţionist şi sistemul prohibitiv, este dovedit astăzi că sunt cele mai sărace … Au mare dreptate economiştii când răspund toţi într-o glăsuire fiziocraţilor şi malthusianilor că libertatea tranzacţiunilor şi creşterea densităţii populaţiunii înlesneşte sporirea producţiunii şi a bogăţiei.”

„John Stuart Mill proclamă că principiul care trebuie să dirigă raporturile societăţii cu individul… este de a opri pe individ de a vătăma pe alţii şi că aceasta este singura raţiune legitimă ce poate avea o societate de a se servi de putere în contra membrilor săi”.

„Amândoi aceşti publicişti apără principiul libertăţii economice al lui Adam Smith: lasă să se facă, lasă să treacă (laissez faire, laissez passer).”

„Pe cât timp nu vom înţelege că libertatea este dreptul de a face ceea ce voim … recunoscând celorlalţi un drept egal, nu putem fi liberi. Câtă vreme însă pentru brutar idealul libertăţii ar fi dreptul de a impune consumatorilor pâne lipsă la dram, necoaptă şi din făină stricată, şi pe cât timp măcelarul va striga în contra autorităţii care-l opreşte de a vinde carne de mortăciune, şi cârciumarul va dori ca salonul său să fie local de întâlnire al făcătorilor de rele, cari se mulţumesc a bea rachiul fabricat cu vitriol şi cu ardei şi a-l plăti cât de scump…; pe câtă vreme tabacii, cavafii şi croitorii vor crede că libertatea constă în a nu se permite concetăţenilor lor să cumpere piei, cizme şi haine de la alţii, din ţară sau dinafară, şi a obliga, în numele patriei şi al patriotismului, pe toţi locuitorii să se îmbrace şi să se încalţe cu haine şi cu încălţăminte făcute de domnia lor, zicerea LIBERTATE va fi o iluziune…”

„Ceea ce ne poate servi de normă în aprecierile noastre asupra oamenilor este să ştim că acel care nu face alta decât să samene ura şi vrajba, zavistuind şi calomniind, nu este bun român – şi că acel care munceşte, produce, scrie, traduce, ridică o fabrică, o casă de comerţ, mahomedan sau izraelit, ortodox sau papist, liberal, democrat sau aristocrat, este un bun român, fiindcă prin faptele sale contribuie la înaintarea şi dezvoltarea României, şi pentru aceasta merită stima şi consideraţiunea ţării”.