Rovinieta
Dacă vreunui deţinător de automobil îi vine ideea să plătească rovinieta folosind pagina de internet a CNAR (Compania Naţională de Administrare a Infrastruturii Rutiere), este bine să ia la cunoştinţă cele de mai jos.
În primul rând, celelalte adrese care apar la o căutare aparţin unor întreprinzători privaţi, care (probabil) obţin profit vânzând acest document mai scump decât CNAR. Aşa că este normal să acceseze pagina acesteia. Dar aici încep dificultăţile!
Dacă se dă click pe butonul Achită Rovinietă, se primeşte mesajul „Pentru a beneficia de această funcţionalitate trebuie să vă logaţi în contul dvs. Vă rugăm accesaţi pagina de login”. Să presupunem că utilizatorul ştie ce înseamnă „a se loga”, pentru că este o persoană care a accesat internetul.
Poza 1
Să presupunem şi că utilzatorul ştie ce înseamnă „user”: înseamnă „utilizator” pe englezeşte, dar ecranul spune că înseamnă „e-mail”, adică adresa de poştă electronică.
Dacă se completează câmpul de e-mail şi parola, persoana are de ales între două butoane: Autentificare şi Creează cont nou. Dacă apasă pe Autentificare, se primeşte mesajul „Date de conectare invalide”.
Dacă persoana apasă pe butonul Crează cont nou, are mari şanse să primească mesajul „Vă rugăm introduceţi numele”. Să ne amintim că această informaţie nu a fost cerută niciodată, aşa că nu se ştie ce câmp trebuie completat.
La fel de bine, sunt mari şanse ca, după introducerea parolei, să apară mesajul „Parola trebuie să aibă minim 8 caractere în lungime şi trebuie să conţină cel puţin o cifră, o literă mare şi o literă mică”. Spunem că sunt mari şanse, pentru că puţini ar nimeri să îndeplinească criteriile de mai sus. P
Este de aşteptat ca persoana de care vorbim să renunţe, în urma atâtor mesaje de eroare. Şi atunci se ridică întrebarea: de ce atâtea bariere în calea unui cetăţean care nu vrea altceva decât să-şi îndeplinească o datorie? Taxa de utilizare a infrastructurii rutiere nu este opţională, nu este un capriciu al unui consumator nechibzuit, este o obligaţie stabilită prin lege.
O conversaţie la telefonul indicat pe pagina de internet despre care vorbim nu aduce nicio soluţie. De ce este aşa de complicat, întreabă userul, la care doamna răspunde: „dar aşa se face!”.
Soluţia este să plăteşti la o staţie de benzină: acolo nu te întreabă nimeni nimic, decât numărul de înmatriculare al maşinii. Nici parolă, nici că nu are 8 caractere, nici că nu are o majusculă şi aşa mai departe.
De ce lucrurile sunt aşa de complicate în cazul plăţii on-line? Pentru că, dragi consumatori, noi trăim în epoca dictaturii digitale: ce stabileşte specialistul IT este sfânt! Dar el este specialist în IT, nu în lucrul cu publicul. El ştie că există o rutină pentru parole şi o foloseşte copios, fără să-i pese ce reacţie are userul. Aceste preocupări ar trebui să le aibă beneficiarul acestui site; dar beneficiarul nu este programator, aşa că nu-i trece prin cap să pună la îndoială deciziile softiştilor.
Şi iese ce se vede.
Dar se poate şi altfel, tot pe internet: la multe firme private (dar şi aici avem notabile excepţii) nu se cer parole, useri , log-in şi log-out! Ei ştiu că important este să încaseze bani, şi ca urmare nu pun nicio piedică. Fără încasări n-ar mai exista pe piaţă. Dar la CNAR, care este o structură de stat, se pare că această grijă nu există; probabil că se gândesc: dacă nu plăteşte, îi trântim o amendă de nu se vede!
